Lupta politică nu-i pentru domnişoare de pension: o bănuiam când am intrat în politică şi mi s-a confirmat apoi, an după an, cu vârf şi îndesat.

Dar lupta politică are sau ar trebui să aibă scopuri de interes public, atinse prin mijloace măcar legale, dacă nu şi morale. Mijloacele, perpetuu "scuzabile" din perspectiva scopului, sunt însă o alta discuţie, miezul acestui articol este SCOPUL demersului politic.

Scopul luptei noastre politice, dragi colegi de politică, ne defineşte că politicieni. Şi ne putem defini că politicieni veritabili şi fără nici o umbră peiorativă dacă, de exemplu, nu facem politică pentru noi şi interesele noastre sau ale apropiaţilor noştri, ci pentru cei mulţi care, deloc întâmplător, sunt şi cei în numele cărora funţionăm.

De asemenea, scopul unui politician ar trebui să fie frate bun cu competenţa. Un exemplu concret: nu-l veţi vedea vreodată pe Marius Spînu făcându-şi un scop din lucruri precum planul naţional de prevenire şi combatere a inundaţiilor. Pentru că nu mă pricep. Dacă însă un grup de specialişti îmi pune pe masă un studiu fundamentat ştiinţific care demonstrează probabilitatea unui dezastru în bazinul hidrografic al Moldovei, atunci înţeleg să-mi fac un scop din a obţine de la ministerul de resort finanţele necesarii contracarării unui astel de scenariu.

În lumina acestor principii, vă invit la un studiu de caz: Tudor Ciuhodaru şi reality show-ul politic în care s-a angrenat în urma excluderii din PC. Şi ca în orice reality show, există un premiu pe măsură: deturnarea Institutului de Oncologie de la Iaşi de la scopul pentru care a fost proiectat şi construit şi transformarea lui într-un nou spital de urgenţă.

O spun de la bun început: îmi declin competenţa în a-mi da cu părerea despre ce este mai necesar şi mai util la Iaşi - un Institut Oncologic sau un nou spital de urgenţe. Un centru de regional de sănătate cum se vrea a fi Iaşul are nevoie cu certitudine de amândouă. Pe care-l facem primul - asta e treaba specialiştilor să decidă.

Iar specialiştii au decis: Institutul de Oncologie. Vorbim astăzi de un spital regional finalizat, la cheie, vorbim de o investiţie imensă proiectată şi realizată fără nicio legătură nu nevoile specifice unui spital de urgenţă. Mai mult, vorbim de politici de sănătate la nivel naţional stabilite nu de politicieni, ci de specialişti sănătate.

Repet, Tudore: înfiinţarea Institutului de Oncologie de la Iaşi s-a decis de către specialişti şi este parte a unui plan naţional privind serviciile de sănătate publică. S-au investit bani, mulţi bani în timp de criză pentru ca acest Institut să poată fi deschis. Cum să întorci din drum aşa ceva?!

Şi ne întoarcem la scopul omului politic, Tudore: serveşte lupta ta politică unui scop de interes public? Da, dar numai dacă pentru a atinge un scop de interes public cum este un nou spital de urgenţe la Iaşi nu striveşti un alt scop de interes public, devenit deja faptă - vorbesc, evident, de Institutul de Oncologie care urmează să fie deschis foarte curând.

Tudore, consideră acest articol un apel la raţionalitate şi cumpătare. Nu pune un proiect personal - pozitiv, şi necesar fără îndolială - mai presus de interesul public.

Mai mult, îţi propun deschis, onest şi public: renunţă la campania absurdă, la crima de a "avorta în luna a 9-a" Institutul de Oncologie de la Iaşi şi în schimb îţi ofer tot sprijinul meu politic şi moral pentru a construi un spital nou de urgenţe, tot la Iaşi.

La fel de deschis şi onest îţi promit însă Tudore că nu te voi lăsa să foloseşti arma şantajului pentru a desfinţa Institutul de Oncologie. Cum? Foarte simplu. Stă în puterea mea şi a tuturor parlamentarilor de Iaşi, de altfel: dacă alianţa de guvernare va câştiga un vot în plus în Parlament din partea lui Tudor Ciuhodaru, aceeaşi alianţă poate socoti deja un vot în minus: al meu. O spun public şi cu toată responsabilitatea.

Hai să construim Tudore, au dărâmat alţii destul 20 de ani înaintea noastră.