În curând, ieșenii vor fi puși în situația să ia din nou o mare decizie. Se vor gândi la cum au mers lucrurile până acum în oraș și vor alege. Vor hotărî dacă le place cum este Iașul și acceptă același fel de administrare sau optează pentru schimbare.

Orașul poate fi scos din stagnare și i se poate asigura dezvoltarea prin trei lucruri esențiale:
1. Creșterea economică trebuie să devină prioritatea absolută
Problema: Rezultatele ultimilor ani ai actualei administrații locale ieșene sunt clare, vizibile pe stradă și în datele financiare. Toți acești ani au însemnat o explozie a îndatorării orașului, prin creditele tot mai mari, mai împovărătoare, făcute de Primărie. Cu ele ar fi trebuit să avem azi un oraș ca în Elveția. Nu-l avem. Iar cheltuirea banilor este și acum un mister. În același timp, investitorii strategici pot fi numărați pe degete, datorită dezinteresului Primăriei. Fondurile europene, oferite pentru ceea ce trebuia să se transforme în Pol național de creștere, se încearcă a fi cheltuite pe ultima sută de metri pentru unele proiecte care stau sub semnul îndoielii din punct de vedere al utilității și fezabilității.
Soluție: Iașul are nevoie de schimbarea priorităților Primăriei. Trebuie abandonată concepția ca municipalitatea este doar un mare cheltuitor. Că ieșenii trebuie să contribuie la un buget care să fie cheltuit fără nici o strategie, ba mai mult să fie risipit. Un primar trebuie să fie ca un manager, care produce bani pentru oraș. Să se afle mereu în căutarea de investitori, să le ofere facilități și infrastructuri, nu să aștepte să fie căutat. El trebuie să se preocupe de sprijinirea business-ului local și să nu lase acest lucru la voia întâmplării.

2. Corectitudinea parteneriatelor public-privat și a licitațiilor
Problema: În orice mediu economic, favoritismele și practicile discutabile ale autorităților locale alungă investitorii. Nu mai apar locuri de muncă, nu se mai plătesc taxe, iar orașul stagnează din cauza lungilor războaie din justiție. Din păcate, Iașul a devenit un campion la asocieri „discutabile” și o legendă în privința licitațiilor.
Soluție: Respectarea unor reguli clare și transparente de asociere cu investitorii privați. Orice investitor care pierde o licitație cu sectorul public să știe care sunt motivele și că acestea sunt juste. E nevoie să-și păstreze încrederea în corectitudinea jocului economic și să rămână pe piața locală.

3. Scuturarea din temelii a administrației locale
Problema: În Primăria Iași sunt numeroase cazurile de favoritisme la angajare și funcționari incompetenți, plătiți din banii cetățenilor. În regii, performanța a încetat demult să mai fie un criteriu. Directorii sunt menținuți în funcții prin loialitatea față de Primar, iar ineficiența lor este acoperită prin mărirea taxelor și tarifelor plătite de către ieșeni. De aceea apar atât de multe anomalii, de la transportul în comun, până la facturarea utilităților prin asociațiile de locatari.
Soluție: Primăria Iași trebuie condusă pe principii de performanță, productivitate și profitabilitate. Administrația locală trebuie să producă profit pentru acționarii ei, cetățenii, nu să-i împovăreze cu taxe mai mari. Angajările din Primărie trebuie făcute pe criterii de competență și utilitate. Directorii din regii trebuie să fie menținuți în funcție numai pe bază de performanțe, stabilite prin contract, și evaluate periodic la 6 luni. Primarul trebuie să controleze strict activitatea serviciilor din subordine, astfel încât cetățenii să nu mai suporte abuzurile de suprafacturare făcute prin intermediul asociațiilor de locatari.

Desigur, Iașul are nevoie de mult mai multe lucruri. Acesta poate fi însă începutul, esența creșterii orașului. Primarul-manager trebuie să ia locul vătafului ce beneficiază de complicități și distribuie avantaje. În acest fel, putem avea șansa dezvoltării, speranța că se poate trăi într-un mediu dinamic, prosper. Totul e doar să vrem.

Observ că au revenit necazurile ieșenilor care și-au pus centrală de apartament. În unele cazuri, ei ajung să plătească sume mai mari pentru părțile comune decât cele plătite pentru apartamentele branșate la sistemul centralizat de încălzire. Din informațiile primite privind probleme similare, a rezultat că una dintre soluții constă în depunerea de sesizări împotriva asociației de proprietari la OPC și ANRSC. E într-adevăr mare consum de timp și de nervi, dar … poate odată și odată legea va fi aplicată corect. Mai mult, dacă locatarii ar fi uniți, ei pot să-i schimbe pe acei administratori  care nu își fac treaba în folosul oamenilor, ci al prestatorilor de servicii.

Conform ordinului 343 ANRSC din 2010, începând cu sezonul de încălzire 2011-2012, în imobilele de tip condominiu, în care sunt montate repartitoare de costuri pentru încălzire, consumul comun se stabilește în baza unor cote procentuale determinate numai prin măsurători.

Sistemul este deficitar. Sunt unii locatari care își închid repartitoarele individuale, consumul lor fiind înregistrat doar de repartitorul comun. Astfel, o mare parte din costurile care ar trebui să fie suportate de cei racordați la sistemul centralizat se regăsește pe facturile celor cu centrală de apartament. Ceea ce este total incorect!

Pentru determinarea cotei procentuale era obligatorie efectuarea de către asociația de proprietari/locatari a inventarului instalațiilor de încălzire aflate în proprietate comună (diametre, lungimi și izolații termice existente) și predarea acestuia către prestatorul de servicii. De asemenea, trebuia să se asigurare accesul în spațiile comune pentru montarea unui repartitor comun. Dacă acest lucru nu a fost posibil, indiferent de motive, contorizarea înregistrată prin repartitoarele individuale nu se ia în considerare! În aceste condiții, repartizarea consumurilor de energie termică în condominiile respective se va face proporțional cu suprafața utilă. Mai mult, până la funcționarea repartitorului comun, serviciul de exploatare a repartitoarelor individuale este suspendat, fiind interzis prestatorului să desfășoare această activitate în condominiul respectiv.

Așadar, ieșenii care plătesc mai mult decât trebuie pentru încălzire să nu ezite în a reclama astfel de situații la OPC și ANRSC. Inclusiv să solicite verificarea funcționării , eventual eliminarea repartitoarelor individuale, pentru aplicarea coeficienților de calcul conform legii.

Nu e normal ce dorește Primăria să facă: să acopere pierderile serviciului centralizat de încălzire pe banii oamenilor care au ales varianta centralei de apartament. Legea trebuie aplicată corect, iar serviciul specializat al Primăriei să verifice modul în care prestatorii și asociațiile de proprietari repartizează aceste costuri.

Este binevenită decizia Ministerului Mediului de a reanaliza Legea privind taxa auto și suspendarea aplicării ei până se ajunge la o formă acceptată de părțile implicate. Numeroși proprietari de mașini și șoferi și-au exprimat obiecțiile cu privire la taxă, iar nemulțumirile lor trebuie luate în considerare. Astfel, oamenii să nu mai fie puși în situația de a plăti o taxa mai mare decât valoarea autovehiculului. Sper că responsabilii din domeniu vor analiza mult mai bine problema și vor veni, de data aceasta, cu o soluție decentă. Una care să fie justă și ușor de înțeles de către cei vizați.

Sunt printre cei care înțeleg și respectă dreptul de a protesta al celor care demonstrează astăzi în toată România. E firesc să-și exprime nemulțumirile față de prezent și îngrijorările față de viitor. De aceea cred că politicienii ar trebui doar să asculte în aceste zile. Toți politicienii, nu doar guvernanții.

Opoziția se înșeală din nou. În loc să-și prezinte cu modestie și responsabilitate soluțiile alternative de guvernare, încearcă să confiște brutal nemulțumirile străzii. USL n-a înțeles că oamenii fără carnet de partid nu strigă numai împotriva puterii. Ci împotriva sistemului. Sistem din care, cu “onoare”, fac parte și distinșii domni Nichita și Fenechiu.

Iată că acești doi domni, după ce au cerut cu înflăcărare o sesiune extraordinară a Parlamentului, acum o condamnă. De dragul Unirii. Ei le cer românilor să iasă în stradă, la Iași, pentru a întâmpina cu flori și urale, pe 24 ianuarie, faimosul cuplu Ponta-Antonescu. Astfel încât Unirea să nu mai fie o sărbătoare națională, ci o reuniune de partid PSD-PC-PNL. Din nou spun: este dovada clară că oamenii aceștia n-au înțeles că mesajul străzii nu e doar anti-putere. Ci e anti-sistem.

Mă aștept ca USL să pregătească un spectacol grotesc la Iași. Cu aplaudaci cărați de unde te aștepți mai puțin. Însă, mai gravă mi se pare confiscarea mesajului de schimbare auzit în aceste zile în țară. Fiindcă domnii Nichita și Fenechiu încearcă din răsputeri să devină peste noapte eroii luptei împotriva corupției și incompetenței. După ce au dat de muncă pentru ani de zile celor de la DNA. Iar unul dintre ei a pus orașul pe butuci.

Tocmai de aceea, sper ca, în aceste zile fierbinți, să nu ne pierdem reperele. Unirea să rămână Unire, iar politicienii să stea în banca lor. Măcar pe 24 ianuarie.

Hai să țipăm! Cu toții! Partidele să-și scoată fiecare în stradă organizațiile de tineret. Iar ele să-și unifice pumnii cu revoluționarii de meserie și cu galeriile de fotbal contra capetelor jandarmilor! Apoi să pretindem fiecare că noi suntem țara. Nu-i constructiv?

Politrucii au înțeles acum că asta e șansa lor. Țipătul isteric ține loc de argumente. Și cine dramatizează mai mult, cu ochii injectați de ură, poate deveni chiar vedetă. Curios lucru că nici unul dintre ei nu mai pomenește nimic despre Sănătate. Evident, miza lor e doar puterea.

Discursul isteric prinde. Măcar câteva zile, ajutat de televiziunile patriotului și bine intenționatului domn V. Iar pe aici, pe la Iași, avem și noi trâmbițașii noștri. Culmea, nu dintre bătrânii securiști, ci din linia nouă, a iluștrilor și agresivilor parveniți. Cea indignată perpetuu că nu e revoluție în țară.

Un asemenea personaj ne strigă acum că trebuie să dispărem pentru că, prin măsurile luate, am atenuat vizibil efectele crizei. La competențele lui de etern doctorand în economie și din poziția postului ocupat numai cu ajutorul lui Mircea Geoană, sunt sigur că are o soluție la criză. Adică deține rețeta magică de a rezolva o colosală problemă financiară doar țipând isteric la cineva. Motiv pentru care trag și concluzia amară că tinerețea nu e o virtute în lipsa rațiunii și a bunului simț.

Mi-e ciuda de mor! Am fost plecat din localitate in week-end si am pierdut bunatate de miting spontan in Piata Unirii. Dincolo de SMS-ul lui Fenechiu devoalat de presa locala, am aruncat un ochi pe filmuletele postate de BZI. Dom’le, curata revolutiune!

Am retinut urmatoarele:

- la mitingul spontan, cei cativa manifestanti (zeci, nu sute sau mii) aveau pancarte spontane, scrise spontan de mana, doar ca… identice. Dom’l, daca tot mimati spontanul, fiti un pic creativi, ce mama dracu’

- manifestantii aveau atitudinea si omogenitea unei turme de om. Cu priviri plictisite sau printre hahaieli, priveau cu totii la berbecul din centrul stanei, dotat cu portavoce. Portavoce chinezeasca marca “Spon Tan”, desigur. Berbecul tinea intr-o mana portavocea si in cealalta o foaie (cu scandari spontane, desigur), de pe care citea de fiecare data cand se schimba “strigatura”. Oricum, striga cam singurel, protestatarii din randurile din fata pareau mai mult sa mimeze.

- la un moment dat, un batranel cu cusma regulamentara de “mel” se trezeste strigand: “Jos tiranul!, Jos tiranul”. Cei din jurul lui se uita mirati la el, cu un aer de “Hai bre, ca noi avem un program aici, nu strigi tu asa ce-ti vine”. A fost de altfel singurul moment de spontaneitate…

Acuma’, dincolo de amuzamentul copios, imi permit o intrebare: “Bre USL-isti, voi cam cat de prosti ne credeti?” Daca tot ne serviti circ, baremi prestati fratilor calitativ, nu insultati inteligenta publicului.

Sunt 20 de ani de când Sănătatea agonizează, supraviețuind doar prin chinuite și mereu insuficiente perfuzii bugetare. Ineficiența, corupția și risipa din sistem sunt cronice. Actul medical e tot mai greu de îndeplinit și contestabil în privința calității sale. Și tocmai cronicizarea acestei deteriorări face astăzi absolut necesară o reformă profundă.

Guvernul a venit cu o anumită variantă. Opoziția, ca întotdeauna, a spus nu. În mod cert, proiectul acela de lege avea destule aspecte discutabile. Printre ele, poate și cel legat de SMURD. În mod evident, abordarea abruptă, contondentă nu a fost inspirată. Printr-un plus de diplomație și tact din partea tuturor părților implicate, argumentele lor ar fi fost înțelese mult mai bine.

Sunt sigur că, într-un final, se va ajunge la o soluție bună. Consultarea profesioniștilor din domeniu este firească și ea va aduce în dezbatere un nou proiect de lege a Sănătății. Atunci lucrurile se vor calma, iar discuțiile vor fi ceva mai constructive decât până acum.

În toată această agitație, rămâne însă boala cronică a populismului practicat de USL. Mitingurile acelea “spontane” apărute prin grija organizațiilor de tineret ale PNL sunt „fascinante”. Într-adevăr, e multă “credibilitate” în strigătele câtorva sute de oameni, pregătiți cu pancarte, în care se cer, la pachet, protejarea SMURD și anularea comasării alegerilor …

La Iași, au fost câteva zeci de manifestanți. Dacă te uiți la anumite posturi de televiziune, crezi însă că e revoluție în țară. PSD nu a pierdut prilejul să promită pensii mai mari, iar PNL să continue circul suspendării președintelui. Iată că, într-un mod nefast, Sănătatea a devenit prilejul izbucnirii unei stări de agitație a unor oameni ușor de manipulat. De aceea, rugăm protestatarii sufocați de indignare să țină cont și de sfatul celui pe care doresc să-l susțină, adică al lui Raed Arafat: “Rog oamenii să nu mai iasă în stradă, să nu se mai lase manipulați politic!”.

Vanghelie și Mazăre trebuie să aibă un exemplar de teapa lor și la Iași. Fiindcă asta e în fapt PSD – un grup de indivizi ce speculează lipsurile oamenilor simpli. De aceea, de la parcuri pentru copii, bonuri de masă pentru nevoiași și până la revelionul pensionarilor, totul are ștampila roșie a partidului. La fel ca pe timpuri, poporul trebuie să știe mereu că “marele om”, “conducătorul lor” se milostivește de ei și le dă. Astfel, toți ieșenii trebuie să afle, mai ales în an electoral, că mănâncă, se spală, se încălzesc și se distrează doar prin bunăvoința lui Nichita Gheorghe.

Dar, dacă tot e mărinimos, de ce oare nu-i ajută și pe ceilalți concetățeni fără posibilități, care nu au chiar nici un venit? În Iași, sunt mulți oameni care își duc greu traiul de azi pe mâine. Sunt copii și oameni în vârstă care cerșesc pentru a-și asigura masa zilnică. Aceștia nu au însă parte de petreceri cu primarul, pentru că amfitrionul știe sigur un lucru despre ei – nu votează.

Faptul că ”Revelionul pensionarilor”, făcut de PSD Iași, înseamnă o tentativă de mită electorală e dincolo de orice îndoială. Acest gest arată, din păcate, cum va fi anul politic 2012. Plin de populisme de cea mai joasă speță, prin care acest primar va încerca să-și salveze postul pe ultima sută de metri, indiferent de mijloace. Aruncând în joc sume mari de bani, venite din zone mai mult sau mai puțin discutabile. Dar, mai apar și niște incertitudini. Dacă noi o avem pe cea a finanțării evenimentului, și domnul edil ar trebui să aibă una – oare câți dintre oamenii aceia, care se bucura de o masă cu 10 lei, își vor manifesta și “recunoștința” la urne? Poporul e un pic mai isteț decât crezi dumneata, domnule Nichita…

Statele Unite trebuie să se salveze de la un dezastru financiar. Și se vor salva. Dar cum președintele democrat pare să întârzie cu soluțiile viabile, americanii le așteaptă de la candidații de dreapta. În acest sens, republicanii, cu mici nuanțe, vorbesc despre aceleași lucruri vitale. Printre altele, e nevoie de reforma administrației, de relaxarea taxelor sau măcar evitarea unor noi creșteri ale acestora. În același timp, sunt obligatorii scuturarea serioasă a birocrației, oprirea influenței nelegitime a corporațiilor la nivelul decidenților politici și creșterea transparenței circuitelor financiare.

Vorbim despre soluții care se vor aplica atât în administrația centrală, cât și în cea locală, a marilor orașe, la fel de bolnave în aceste vremuri de criză. Sunt câteva măsuri pe care trebuie să le luăm imediat și noi aici, unde e nevoie, mai mult ca oricând, de un management profesionist. Este una dintre marile provocări pe care le lansez pentru proiectul Primăria 2012 – trecerea administrației locale de la funcționarea pe bază de interese, influențe, pile și rude, la funcționarea pe criterii de eficiență.

PS: Probabil că domnul Nichita își întreabă consilierii, oarecum confuzat, ce poate să mai însemne și ciudățenia asta.

La mulți ani!

Să vă bucurați de sănătate și mângâiere sufletească. 

Cunoscătorii curselor de trap, cu siguranță își amintesc de frumusețea și rigoarea comenzilor transmise prin megafonul hipodromului, înainte de începerea cursei: Conducători, la start! Întindeți benzile! Încetați jocurile! Și de nu vor fi date de politicienii noștrii, în 2012, astfel de comenzi, într-un fel sau altul, vor fi necesare. Efectul lor se va concretiza prin ruperea alianțelor, încetarea jocurilor de culise și pregătirea pentru competiție.

Astfel, ACD și USL, în doar câteva luni, vor fi doar amintiri ale unor jocuri de încălzire electorală. Și sondajele lor au scos în evidență faptul că astfel de construcții nici nu există în mintea electoratului. În plus, disputele tot mai greu de controlat, privind apartenența candidaților, vor avea același efect. Din USL, startul va fi luat doar de PSD și PNL, iar PC, probabil, va intra într-o altă combinație, sigur câștigătoare pentru ambele părți. Avantaj, Antene!

În iureșul campaniei vor intra PDL, PSD, PNL, UNPR, UDMR, PP-DD. Celelalte partide sau alte forme de organizare vor face mini-înțelegeri preelectorale cu cele enumerate. Alianțele mari se vor face postelectoral, îndeosebi în condițiile în care nici unul dintre partide nu va ajunge la 50% plus un vot.

Prin dispariția USL, nici membrii actualei coaliții nu mai au determinarea să se grupeze, cu atât mai mult cu cât UDMR avea un regim aparte. Candidații la alegerile locale și generale vor reprezenta partidele ai căror membri sunt. Deși poate genera interpretări, o astfel de formă este mult mai echilibrată și naturală. Orice înțelegeri locale nu vor aduce beneficii, ci doar confuzie in lumea electoratului.

La rândul lor, membrii partidelor sunt stimulați să-și unească forțele, renunțând la orice formă de egocentrism sau vedetism politic. Cât timp primii de pe liste câștigă, fie primar, fie președinte de consiliu județean, fie deputat, fie senator, rezultatul final le va asigura guvernarea locală sau centrală. Orice comportament potrivnic este sinucigaș, iar el trebuie îndepărtat din faza embrionară.

PDL, cel mai încercat partid aflat la guvernare, ducând greul crizelor multiple, trebuie să fie și cel mai sudat. Sunt întrunite toate condițiile. La sfârșit de an s-au efectuat unele regrupări strict necesare coagulării sale. Forțele din toate generațiile acționează în aceeași direcție. Mai trebuie consolidate comandamentul strategic de campanie, cel de resurse umane și cel de comunicare. În partid încă se cântă pe prea multe voci. Multe lucruri trebuie să aibă parte de o corectă comunicare.

PSD încă va fi măcinat de lupte interne. Tensiunile nu sunt la nivel de persoane, ci de grupuri. Evadările în pluton, dar și cele izolate, vor fi văzute încă luni de zile. Negocierea pe picior de egalitate cu PNL-ul, dar și pierderea unor oameni de bază din partid vor fi cauzele disputelor interminabile.

PNL, considerat partid istoric reprezentativ, prin asocierea preelectorală cu PSD, a făcut cea mai mare greșeală politică postdecembristă. În primul rând față de propriul electorat, considerat a fi unul destul de conservator. PNL avea șansa unei guvernări cu PDL sau a intrării viitoare la guvernare în același tandem. Un alt lider poate să-i schimbe soarta.

UNPR, partidul parlamentarilor și primarilor  nemulțumiți,  îndeosebi din PSD, prin calitatea unor persoane cu mare vizibilitate, a reușit să-și înmulțească efectivul. Cei curtați sunt și vor fi și din alte partide. Curtoazia lor continuă. Fiind un partid loial coaliției de guvernare, beneficiază și de o atractivitate sporită.

UDMR, fiind în coaliția actuala de guvernare, dar și în mai toate coalițiile de după 1990, are cea mai mare experiență de guvernare, dar și una existențială. De regulă, este un partid foarte disciplinat, dar, dacă nu va învăța și arta compromisului, este posibil să treacă prin momente mai dificile.

PP-DD, partidul marilor promisiuni, va juca un rol esențial, însă numai alături de unul dintre actualele partide parlamentare. Problema o constituie lipsa structurilor teritoriale puternice. Are un electorat eterogen, dar plin de speranțe. Oamenii cred in liderii lor. Mult prea ușor. Dacă se va alia, o va face preelectoral. Dacă nu, are șanse mult diminuate.

În concluzie, guvernarea 2012 – 2016 va putea fi realizată prin PDL, PSD – prin cei desprinși din acest partid și regăsiți în UNPR sau în alte formațiuni, PNL – prin cei ce vor urma alt lider al lor, dar și prin cei trecuți la partidele de guvernare, precum și printr-un UDMR mai conciliant. Orientarea va fi preponderent de centru-dreapta, cu unele elemente sociale din partea stângă. Într-o astfel de formulă, cu 67% -70% dintre voturi, se pot înfăptui reformele instituționale în România.

Am observat deja câteva interpretări ale intenției mele de a-mi reînnoi mandatul de senator al Universității și de a candida la presedinția Senatului. Într-adevăr, există în regulament o restricție neinspirată prin care “Rectorul și președintele Senatului nu pot face parte din aceeași facultate”. Nu are rost acum să dezvolt aici de ce e irațională prevederea asta. În fine, fără a intra în detalii tehnice, eu sunt și acum senator al Universității și doresc să-mi păstrez această calitate. În plus, e bine să se știe că funcția de președinte al Senatului este doar o funcție de reprezentare, neretribuită, deci este una onorifică.

Conform legii, ca să fiu reales senator al Universității, trebuie să-mi exprim o astfel de intenție în următoarele zile. Și am făcut-o. Totodată, mi-am exprimat și a doua intenție, la președinție. În același timp, viitorul rector se va alege abia pe 3 februarie. Președintele, pe 9 februarie. În aceste condiții, dacă va fi ales rector o persoană de la altă facultate, în cazul meu nu mai are importanță acea prevedere din regulament. Iar dacă va fi desemnat rectorul de la facultatea mea, poziția de președinte îmi va fi blocată, conform prevederii de care vorbeam. Așa că, cine este interesat de subiect să stea liniștit. Chiar nu încurc pe nimeni.

Să aveți parte de un an mai bun!
Am de gând să vă dau două vești. Una, pentru cei ce va bucurați când o veți afla, și alta, pentru ceilalți.
Ele sună identic: Îmi depun candidatura pentru Senatul Universității și apoi pentru presedinția lui!
Am suficiente motive, nu-i așa?
Cu alese gânduri,
Prof. univ. dr Dumitru Oprea

Marți, 3 ianuarie, a început munca, dar și seria marilor competiții în SUA. Pe plan politic, ea s-a declanșat în statul Iowa. Chiar dacă îi vizează în mod direct doar pe republicani, trezește un mare interes pentru toți cetățenii Americii. În urma desfășurării acestor alegeri, va rezulta unul dintre candidații la președinția țării. Votul final va fi pe 6 noiembrie 2012.

Unii analiști politici consideră că, în acea zi, va fi desemnat ocupantul uneia dintre cele mai vizibile funcții din lume. De asemenea, se spune că alegerea președintelui Americii este cel puțin la fel de însemnată pentru străini, cum este și pentru americani. Se face trimitere la Anglia, Germania, Franța, unele țări asiatice, care, la alegerea lui Obama, din 2008, au avut anumite reacții. Le vor mai păstra și cu ocazia noilor alegeri?

La sfârșitul zilei de marți, a fost, așa cum s-a preconizat, un final “la fotografie”, între Romney și Santorum. A câștigat Mitt Romney, la 8 voturi diferență. O astfel de situație nu s-a mai înregistrat până acum în istoria alegerilor din statul Iowa. Mulți consideră că a fost o zi decisivă. Până și democrații recunosc faptul că, deși republicanii mai au ceva etape de parcurs pentru desemnarea candidatului lor final, au început deja pregătirea pentru lupta cu Romney.

Un alt plan competițional va fi cel pentru câștigarea supremației în lumea tehnologiilor sociale. Google și Facebook au loc împreună pe această piață, dar prima poziție este unică. Cine o va ocupa? Un prim pas l-a făcut Google. Experiența și acumulările de-a lungul timpului trebuie să fie valorificate la maxim în 2012. Trebuie să dea viață unor servicii noi pentru fidelii săi. Și, iată, marți, 3 ianuarie, a lansat, pe serviciul Google News, o nouă componentă, Google Politics & Elections. Dincolo de prezentarea tuturor detaliilor despre candidații la președinție, sunt rubrici distincte despre Economie, Probleme sociale și Asistență Medicală. De asemenea, prin On the Ground, este pusă la dispoziție o hartă la zi a principalelor evenimente politice.

Întâmplător sau nu, președintele Obama își deschide seria conferințelor din 2012 cu una pe teme economice. În același timp, cei din New Hampshire îi contestă dreptul de a fi candidat și de a mai candida la presedinția Americii. Deh, oriunde te-ai afla, campaniile electorale sunt dure.

Și în lumea conceptelor există o competiție în timp. Fenomenul globalizării a fost abordat în multe forme. Thomas Friedman, în The World Is Flat, prezintă o variantă prin care timpul își lasă amprenta asupra globalizării prin versiuni: globalizarea 1.0 – la nivelul țărilor, globalizarea 2.0 – la nivelul companiilor și globalizarea 3.0 – la nivelul individului. Astfel, autorul încearcă să demonstreze că astăzi individul, prin creativitate și inovare, capătă puteri nebănuite.

Tot el, când privește lumea prin prisma problemelor curente globale, dă altă probă de inspirație, surprinzând aproape totul prin trei concepte-cheie reunite în titlul altei cărți, Hot, Flat and Crowded. Încălzirea globală, aplatizarea șanselor indivizilor de a intra într-o competiție globală, dar și mulțimea celor ce constituie lumea internauților, mai nou The Internet Herd sau, și mai simplu, The Crowd, constituie o nouă abordare.

The Crowd face trimitere la puterea numărului de utilizatori online, de aproape 2 miliarde. Creșterea cea mai mare s-a înregistrat în lumea telefoniei mobile. În 2011, numărul de “utilizatori mobili” l-a egalat pe cel al utilizatorilor de telefonie clasică. Cei mai reprezentativi exponenți ai noilor utilizatori sunt tinerii între 17 și 33 de ani, adică generația Y. Nu sunt de neglijat nici cei de sub 17 ani, din generația Z, numită și Generația Net-ului sau Generația Internet-ului.

Prin prisma efectelor dure ale globalizării, transmise prin tot felul de crize, problema cea mai gravă a omenirii este cea a lipsei locurilor de muncă. Și în acest caz, cei mai expuși sunt tinerii între 17 și 33 de ani. Totuși, ei constituie sursa planetară potențială de forță de muncă, prin care se poate asigura redresarea globală. Mulțimea lor, reprezentată prin conceptul Crowd, și puterea lor de salvare a pieței forței de muncă, intitulată Source, au dat naștere altui concept, Crowdsource. Este cea mai elocventă apariție în vocabularul Social Media din ultimii ani. Aceasta este și explicația plasării în topul conceptelor anului 2011. Crowdsource înseamnă un pas important al simbiozei dintre conceptele Web 2.0 si Web 3.0.

Pe același plan, competițional, credem că, în 2012, “disputa” va fi între următorii termeni: mocial, MoSoCom, gamification, second-screen, social media ownership, Twitter accounts owner, political tools, books recommendations, digital copy, digital readers, Air Time, video chatting, i-devices [for Facebook].

Câștigătorul anului 2012, în opinia noastră, ar putea fi Mocial. Ciudată apariție! Chiar și ca termen. El va fi un alt semn de putere al tehnologiilor Web 3.0 (Mobile), dar și de simbioză cu predecesorul său, Web 2.0 (Social), rezultând din combinația conceptelor Mobile și Social. Și web-urile fac, uneori, compromisuri, nu-i așa?

Puțină istorie
La început a fost locul. În 1904, înconjurat de peste 200.000 de participanți, publicistul Adolph Ochs inaugura clădirea One Times Square. Cea care mai era cunoscută și sub numele New York Times Building sau New York Tower, fiindcă aici se afla cartierul general al publicației New York Times. Era a doua clădire, ca înălțime, a acelor vremuri. Ca să facă promovarea publicației, ani în șir, au fost sponsorizate diverse acțiuni. Dominante erau bannerele cu numele ziarului. Dar, atracția generală era asigurată și prin vestitele focuri de artificii de pe acoperișul clădirii. Pompierii însă le-au întrerupt. Astfel a apărut primul glob luminos, de  anul nou, în 1908.

Totuși, ideea era veche. Primul glob al timpului, Time Ball, a fost realizat în 1833, la Royal Observatory of Greenwich, în Anglia. De atunci, în fiecare zi, la ora 13:00, globul coboară, pentru a marca ora exactă, ajutându-i pe căpitanii navelor de pe Tamisa, dar și  pe trecători.

Între timp, One Times Square a rămas în același loc, aceeași destinație pentru sărbătorile de iarna, deși publicația are acum alt sediu. Globul, însă, s-a schimbat de mai multe ori, căpătând forme tot mai grandioase. Americanii, alături de o mulțime de turiști străini, merită un astfel de respect.

Trecerea la networking virtual
În 2012, se conta pe participarea unui million de oameni la tradiționalul eveniment. Au fost ceva mai puțini. Dar, prin Social Media, martorii virtuali au fost mult mai mulți. Coborârea globului de la miezul nopții, încredințată simbolic primarului Michael Bloomberg și cântăreței Lady Gaga, a putut fi urmărită pe tot globul prin Twitter, cu @timessquareball. De asemenea, celor ce au dorit vizionarea întregului program, de peste 6 ore, li s-au oferit transmisiuni oficiale de către “Time Square Ball App for Apple and Android devices”, prin Livestream.

Toshiba, sponsorul oficial al numărătoarei inverse, a preluat imagini din public și le-a proiectat pe imensul său ecran, pe care, la miezul nopții, a apărut ceasul ce marca schimbarea anilor. Setarea lui s-a făcut cu 36 de ore înainte, respectiv vineri, 30 decembrie, la prânz.

Kodak și-a folosit Galeria pentru aplicații mobile cu care și-a asigurat imaginile pentru propriile ecrane.

Feed Magnet, o agenție social media, care a lucrat pentru General Electric și Sephora, le-a permis participanților să transmită fotografii Instagram de pe ecranele sale. De asemenea, se afișa imaginea oricărei persoane ce intra in zona sa de lucru.

N-au lipsit televiziunile. NBC, ABC, CNN, MTV, Nickeledeon, TeenNick, AMC & BET, prin GetGlue, o rețea sociala pentru divertisment, își făceau prozeliți prin abțibilduri, folosite apoi și pentru alte recompense.

Dincolo de frumusețea sentimentelor nutrite de participanții offline sau online la acest spectacol inedit, consider că un alt lucru major s-a întâmplat. Alături de forțele oficiale pentru asigurarea securității evenimentului, de ordinul miilor, au fost și cele câteva sute de mii de echipamente mobile ale participanților, transformate elegant în tot atâtea camere de luat vederi sau aparate de înregistrat sunet și imagine. Lucru care, inevitabil, îți trezește o curiozitate enormă – oare cât de high-tech va fi serbarea lui New Year 2022 sau 2032?

  
  
Faptele bune, cinstea și vrednicia Sfântului Vasile să bucure inimile și casele celor ce-i poartă numele!

 
Să vă bucurați de un an
mai bun, plin de împliniri
și speranțe, dăruire
și înțelegere pentru
cei dragi!

Cam așa suna titlurile ultimelor 24 de ore din presa de pe toate continentele. Întreaga Social Media este într-o adevărată fierbere.

Pe scurt, fostul angajat al companiei PhoneDog, cu numele Noah Gravitz, este acuzat că, după ce a plecat de acolo, pentru a se angaja la o companie rivală, doar a schimbat numele de cont de pe Twitter, păstrându-și cei 17.000 de ”followers”. Cât timp a lucrat la PhoneDog, angajatul a avut contul @Phonedog_Noah.

Acum i se cere o despăgubire de 340.000 de dolari. Procesul este pe rol în Carolina de Sud, SUA. În Marea Britanie au mai fost astfel de incidente. În unele, s-a dat câștig de cauză în favoarea angajatorului, în altele, angajatului. Oricum, legislația din cele două țări este destul de diferită.

În favoarea angajatorului se susțin următoarele:
1) majoritatea companiilor ar trebui să încheie cu angajații un contract de confidențialitate, inclusiv pe planul datelor culese de la client. Ca atare, ele nu ar putea fi înstrăinate, fiind in posesia firmei;
2) angajatul a folosit resursele companiei pentru a atrage clienții prin intermediul contului de Twitter. Aceasta era o sarcină de serviciu.

În favoarea angajatului ar fi următoarele argumente:
1) conturile de pe Facebook și Twitter ar aparține angajaților, nu angajatorilor;
2) clienții înregistrați prin cei 17.000 de “followers” nu sunt în proprietatea cuiva. Nici a angajatului, nici a angajatorului.

Consider că acesta este doar sfârșitul începutului. Așa cum am menționat într-o postare anterioară, zona Social Media este într-o mare nebuloasă. Îndeosebi pe plan conceptual și juridic. Organizațiile, prin managerii lor conservatori, au tratat fenomenul Web 2.0, Social, ca și cum n-ar exista. Angajații lor, în schimb, în calitate de persoane fizice, au intrat în cât mai multe rețele de socializare. Aceasta este și sursa conflictului de mai sus.
Poate că a sosit ziua în care politicile organizațiilor pentru Social Media să-și intre deplin în drepturi. Dar, până atunci, totuși, cine credeți că sunt posesorii conturilor deschise pe Twitter, Facebook, LinkedIn ș.a.?

Performanțele Internetului, din ultimii 15 ani, se regăsesc în cele trei generații de Web-uri: Web 1.0, static; Web 2.0, social; Web 3.0, mobil. Fiecare generație are în spate o mulțime de concepte.

Cum Web 2.0 este încă dominant, mulți termeni îi aparțin. Dar ei produc și cele mai multe motive de confuzie. Din start, s-a vorbit despre o Revoluție Social Media. Componentele de socializare, colaborare, fiind dominante. Este cazul web-urile sociale, de genul Facebook, MySpace, YouTube, Flickr ș.a. Dar și de servicii de comunicare și interconectare oferite de Twitter, Ning, Plaxo, Foursquare, RSS feeds, bloguri / microbloguri, LinkedIn etc.

După căderea dotcom-urilor, din anii 2000, specifice generației Web 1.0, prin tehnologiile sociale, s-a trecut la Web 2.0, printr-o interconectivitate inimaginabilă a persoanelor și organizațiilor. Astfel au început să apară eComunitățile. Cel mai mare interes l-au dovedit internauții individuali, îndeosebi cei din generația Y, 17 – 33 ani, mulți dintre ei fiind și angajații unor organizații. Acestea din urmă, prin managerii lor mai în vârstă, au intrat în “necunoscutele” și “nesecurizatele” rețele sociale numai într-o mică măsură. Așa au apărut conflicte între angajați și angajatori, implicit între generații.

Putem vorbi însă și despre conflicte între termeni. Prin proliferarea conceptelor de Social Technologies, Social Media, Social Network și Social Relevance, s-a creat o confuzie între sensurile tradiționale ale acestora și cele atribuite prin Web 2.0. În plus, în mediul de lucru Web 3.0, au pătruns termeni precum Mobile Technologies, Mobile Media, Mobile Network și Mobile Relevance, cu referire cam la aceleași efecte, dar cu instrumente de lucru diferite. Pentru evitarea oricăror confuzii, credem că trimiterile la Web 2.0 ar putea fi făcute prin forme de genul Online Social Technologies, Online Social Media, Online Social Network și Online Social Relevance. Pentru Web 3.0, s-ar introduce cuvântul Mobile, astfel: Online Mobile Social Technologies, Online Mobile Social Media, Online Mobile Social Network și Online Mobile Social Relevance. Doar cu astfel de expresii, rezultatele căutărilor pe Internet sunt relevante, iar sensurile conceptelor utilizate ar fi clar definite.

Mai mult, cuvântul Media, sub accepțiune “tradițională”, se referea la ziare, reviste, TV și radio. În forma nouă, prin Web 2.0, Social Media înseamnă document (scribd.com), presentations (slideshare.com), photos (flickr.com) și videos (youtube.com). De aici, o altă sursă de confuzie.

Dacă sunteți utilizatori pasionați de astfel de tehnologii ale Internetului, vă invităm să dați atenție și unor domenii relativ noi, cu terminologie specifică, așa cum sunt Socialnomics, Infonomics, Blogonomics, Wikinomics, Macrowikinomics, Knowonomics, Cuponomics și multe altele.

Ajungem astfel la vorbele lui Galilei: Eppur si muove!