Interviu acordat Cristinei Donisă, studentă la Secţia de Ştiinte Politice a Facultăţii de Filosofie, Universitatea "Al.I. Cuza" Iaşi, de deputatul PDL de Iasi lect. univ. dr. Teodor Marius Spînu.

Cristina Donisă: Aţi mai fost membru şi a altui partid?

 Marius Spînu: Am fost membru UFD în 1999, partid care a fuzionat cu PNL în 2001. Am fost exclus din PNL în 2006, am participat apoi la realizarea Platformei Liberale în PLD. Sunt membru fondator al Partidului Liberal Democrat în Iaşi, partid care a  fuzionat în 2007 cu PD, luând astfel naştere PDL.

C.D.: Ce va determinat să intraţi în politică?

M.S.: Un discurs al lui Varujan Vosganian care spunea că ''intelectualii trebuie să se implice în politică pentru a schimba ceea ce nu le place şi nu să sta departe şi să critice.

C.D.: Cât de probabilă credeţi că este o schimbare a universului politic românesc prin promovarea în primele eşaloane ale partidelor a tinerilor?

M.S.: Există în fiecare din partidele politice importante un segment format din tineri foarte valorosi, dar ei sunt în general necunoscuţi. Promovarea acestor tineri ţine strict de politica internă a fiecărui partid în parte.

C.D.: Care credeţi că este cauza primară a imaginii proaste pe care o au politicieni şi instituţile statului în ochii populatiei? Aveţi vreun plan stabilit cu colegii deputaţi pentru îmbunătăţirea percepţiei, în rândul populaţiei, a activităţii Cameriei Deputatilor?

M.S.: Dacă iau in considerare sensul direct al termenului "primar", marturisesc că îmi este greu să discern care anume e motivul primordial, originar, al percepţiei la care va referiti. De asemenea, nu cred ca putem vorbi de o cauză, de un motiv unic, ci mai degrabă de un cumul de motive, care a apărut într-un anume context social şi istoric.

Dar haideţi să le luăm pe rând, pentru că întrebarea dumneavoastră are două componente disticte: neîncrederea în politicieni şi neîncrederea în instituţiile statului.

Într-adevăr, majoritatea oamenilor obişnuiţi are o percepţie mai degrabă negativă faţă de politicieni. Cauza mă tem însă că-i greu de aflat. E o dilemă de tipul "ce a fost mai întâi: oul sau găina?". Altfel spus, este percepţia negativă a populaţiei rezultatul felului în care se comportă politicienii sau, dimpotrivă, politicienii se comportă astfel din poziţia omului care nu are nimic de pierdut, dar nici de câştigat, imaginea lor fiind clasată, orice ar face ei, la capitolul "Aşa nu!"?

Hai să vedem de unde am pornit. Cei mai multi dintre noi s-au născut şi şi-au trăit viaţa in comunism. Iar comunismul a fost un sistem în care oamenii de stat şi cei care activau politic în general erau privilegiaţii societăţii. E naturală şi uşor de înteles, din această perspectivă, aversiunea populaţiei când vine vorba de clasa conducătoare, de clasa politică de astăzi, mai precis.

Şi mai e ceva care a contribuit la această stare de fapt: dezamagirea oamenilor care au crezut, în anii '90, în bunele intenţii şi sinceritatea noilor politicieni, iar cel mai bun exemplu în acest sens este Ion Iliescu. Ce încredere să mai ai în politicieni când omul providenţial, care câştigă alegerile cu 80%, este acelaşi om care cheama minerii in Bucureşti şi care se opune, din toate puterile, democratizării reale a societăţii şi intrării in drepturi a economiei de piaţă? Ion Iliescu este emblematic pentru eşecul ideii de politician onest în România post-decembristă.

Exista, spuneam, şi o explicaţie în sens invers. Înainte de votul uninominal discutam cu colegi de-ai mei care-mi mărturiseau că se simt legaţi de mâini şi de picioare şi resemnaţi. N-o să dau nume pentru ca unii sunt încă activi în politică, dar mesajul lor era următorul: "Sistemul e gândit de aşa natură încât să te orienteze pe tine, ca parlamentar, mai mult spre partidul care te-a pus pe listă pe un loc eligibil, decât spre oamenii care te-au ales. Iar oamenii oricum te condamnă, chiar din momentul în care te-au ales! La ce bun sa te chinui să schimbi această percepţie când ştii sigur că nu poţi, ba mai mult rişti să ai mult de pierdut?". Paradoxal nu? Dar adevărat. Amintiţi-vă doar de eternul slogan "Toţi fură". E un reflex invatat in comunism: generalizarea în absurd, dispreţul pentru individualitate, refuzul de a percepe întregul ca sumă a componentelor sale.

Să nu uităm însă un lucru esenţial: politicianul român nu vine de pe Marte, el e întotdeauna un produs al societăţii româneşti. În mult mai rare cazuri, din păcate, el este şi un produs al şcoli româneşti, iar uneori, rarissim, e un produs al unei tradiţii de familie. Discuţia e lungă însă, si merită o carte scrisă cu maximă seriozitate.

C.D.: Să revenim la întrebare: neîncrederea în instituţiile statului.

M.S.: E simplu: statul a înşelat de prea multe ori încrederea cetăţenilor săi. Bancorex, Caritas, FNI, Gelsor, fondurile de investiţii, MEBO sunt doar câteva exemple. Adăugaţi aici problemele grave ale anilor '90 legate de siguranţa cetăţeanului. Amintiţi-vă inflaţia galopantă a anilor '90 când nu trecea un an fără să inventăm o bancnotă nouă, mereu de o valoare mai mare, şi mai mare, şi mai mare... Oamenii nu uita astfel de lucruri.

C.D.: Cum vi se pare noua generaţie de parlamentari?

M.S.: Diferită, cred. Sunt la primul mandat, deci nu am un termen de comparaţie, un reper anterior din perspectiva căruia să judec prestaţia colegilor mei.

Vă mărturisesc că mi se întâmplă uneori să stau în scaunul din Camera Deputaţilor şi să-mi pun singur această întrebare. Ce a adus nou, de fapt, votul uninominal?

Două lucruri, cred, sunt certe: în primul rând nu mai vezi în Parlamentul României, la tot pasul, nesimţirea de a dormi în scaun, în sensul direct al cuvântului. În al doilea rând nu mai vezi zecile de scaune goale, prezenţa este mult mai bună acum pentru că votul uninominal responsabilizează mai bine.

C.D.: Cine credeţi că este cel mai potrivit pentru funcţia de premier? Un răspuns obiectiv va rog.

M.S.: Preşedintele Emil Boc. Din trei motive clare: 1. E preşedintele partidului cu cele mai multe mandate în Parlament; 2. Are dreptul şi datoria de a continua măsurile deja începute, eu cred în viziunea acestui om şi mi se pare absolut nedrept să judeci prestaţia lui în condiţiile în care nu-l laşi nici o secundă în pace să-şi facă treaba; 3. Pe timp de criză n-ai vreme de pierdut cu "aclimatizarea" de noi premieri şi miniştri. Orice ministru nou, cu atât mai mult un premier nou, are nevoie de o perioadă de adaptare şi de învăţare a specificului activităţii sale în Guvern. Nu ne putem permite un astfel de lux în astfel de vremuri.

C.D.: Ce părere aveţi despre căderea guvernului? Ce credeţi că a determinat să se ajungă aici?

M.S.: Orice om care are în casă măcar şi un pârlit de tranzistor înţelege că guvernul a căzut prin votul şi dorinţa a două partide politice: PSD şi PNL. În cazul PSD-ului, lucrurile sunt strigătoare la cer! Câtă neruşinare îţi trebuie să dai jos prin moţiune de cenzura un guvern pe care-l califici drept incompetent şi rău intenţionat când chiar tu, PSD, ai făcut parte din acest guvern până cu câteva zile în urmă! A fost siderant jocul politic al PSD-ului şi mă îngrijorează să văd că el continuă.

C.D.: Ce părere aveţi despre reducerea numărului de parlamentari şi formatul unicameral al Parlamentului?

M.S.: Dumneavoastră ce părere aţi avea despre un autoturism cu două volane şi doi şoferi? Structura bicamerală a Parlamentului pe organizarea actuală a statului român nu se justifică. Dacă avem în vedere o nouă organizare administrativ teritorială a României, discuţia devine nu doar interesantă, ci absolut necesară.

C.D.: Se acuză din ce în ce mai des scăderea ponderii atât a culturii, cât şi a religiei în viaţa generaţiei tinere. La mai mult de un deceniu de la apariţia religiei ca materie de studiu obligatorie în şcoli, ce efecte poate avea asupra tinerei generaţii menţinerea acestei obligativităţi?

M.S.: Din câte ştiu eu, şcoala se ocupă de educaţie şi nu de prozelitism. În acelaşi timp vă invit să nu confundăm religia cu istoria religiilor, sunt doua lucruri fundamental diferite. Dar, ca să vă răspund strict la întrebare, efectele pot fi grave iar studiul religiei trebuie sa fie optional, pentru fiecare elev în parte.

C.D.: Ce credeti că ar trebui făcut în România pentru ca ţara noastră să depaşească criza economică?

M.S.: Dacă aş şti răspunsul la această întrebare aţi vorbi acum, foarte probabil, cu un laureat al premiului Nobel pentru economie. Ştiu însă că este absolut necesar să reducem cheltuielile legate de administrarea banului public, până la un nivel care să ne facă măcar comparabili dacă nu compatibili cu standardele ţărilor din Uniunea Europeană. Şi mai ştiu că fiecare dintre noi trebuie să muncească mai mult şi mai eficient. Nu doar pentru a ieşi din criză, ci pentru a ne fi mai bine indiferent de circumstanţele economice pe care le parcurge ţara noastră.

C.D.: în viziunea dumneavoastră credeţi că România, în momentul de faţă, se află pe un trend ascendent din punct de vedere economic sau nu?

M.S.: Eu nu pot să am astfel de viziuni, nu am pregătirea necesară. Pot însă să mă uit la cifre, iar cifrele mă fac să ma simt optimist. De asemenea, mai pot să ascult vocile autorizate din lumea economică, cum este agenţia Moody's, de exemplu. Potrivit unui comunicat emis de agenţie în această lună (ianuarie 2010 - n.r.) "datele macroeconomice sugereaza că recesiunea în România este aproape de sfârşit" - am citat din memorie. Tot Moody's estimează că economia noastră îşi va relua creşterea în trimestrul al doilea din 2010.

C.D.: Ne aflăm într-un moment critic din punct de vedere politic şi economic, suntem un stat membru al Uniuni Europene şi totuşi nu reuşim să menţinem un ritm ridicat de absorbţie a fondurilor europene. Care credeţi că sunt cauzele?

M.S.: Problema absorbţiei fondurilor comunitare este alcătuită, de fapt, dintr-o multitudine de probleme specifice fiecărui domeniu de activitate în parte. În transporturi, de exemplu, avem, acces la sume importante pentru construcţia de şosele şi autostrăzi, dar nu dispunem de resursa financiară internă, obligatorie potrivit normelor UE, care să ne permită să cumpărăm terenul pe care vor fi amplasate aceste drumuri. În alte domenii sunt necesari bani pentru cofinanţarea diverselor proiecte şi nici în acest caz nu sunt bani. Nu neg că există şi suficiente cazuri în care pur si simplu nu exista personal calificat în elaborarea de proiecte viabile pentru banii europeni. Din păcate, dacă de bani te poţi împrumuta, specialiştii trebuie să ţi-i formezi din vreme.

C.D.: Ce părere aveţi despre legalizarea prostituţiei şi a drogurilor la noi în ţară?

M.S.: Sunt două probleme extrem de sensibile şi complexe şi sincer vă spun că am reţineri în aprofunda aceste subiecte în cadrul strâmt pe care-l oferă un simplu interviu.

Prostituţia contravine nu doar dogmelor creştine, dar şi drepturilor omului, după părerea mea. Nu trebuie să acceptăm ca un om să ajungă într-un asemenea grad de sărăcie şi degradare încât vinderea propriului trup să-i fie singura şansă de a supravieţui. Prostituţia îşi are rădăcinile în familiile destrămate, cu copii abuzaţi psihic şi fizic uneori. Prostituţia nu e o meserie şi nici o întâmplare, e o tragedie. Nu legalizezi tragedia, ci încerci să o remediezi şi să o previi, acolo unde e posibil. Dacă însă alegerea e conştientă şi lipsită de presiunea nevoii de a supravieţui, putem discuta despre beneficiile pe care le-ar avea, pentru societatea, trecerea prostituţiei în nomenclatorul de meserii. Mă gândesc la argumente care ţin de sănătatea publică în primul rând.

Cât despre legalizarea drogurilor, haideţi mai întâi să vedem despre ce droguri vorbim? Heroina? Cocaină? LSD sau alte substanţe halucinogene sintetice? Niciodată! Nu poate fi vorba de legalizare pentru astfel de substanţe.

Dacă vorbim de droguri uşoare însă, avem privilegiul de sări peste etapa speculativă, etapa lui "Oare cum ar fi daca...". Asta pentru că avem un exemplu concret, al zilelor noastre: Olanda. Hai sa vedem ce se întamplă acolo, hai să vedem statisticile lor, să vedem dacă s-a schimbat în bine sau în rau societatea. Apoi trebuie să privim atent, adânc şi cu maxim discernamânt în societatea noastră, românească, pentru că România nu-i Olanda. Decizia, oricare ar fi ea, nu trebuie să fie una politică. Această decizie trebuie luată exclusiv de către specialişti: sociologi, psihologi, medici, experţi ai fenomenului infracţional, pedagogi, asistenţi sociali şi aşa mai departe.

Opinia mea personală este însă că aici şi acum, în Romania zilelor noastre, drogurile nu au ce căuta, fie ele uşoare sau de risc maxim.

 

O ştire dintr-o sursă a carei credibilitate e greu de pus la îndoială confirmă previziunile guvernului: în 2010 ieşim din criză şi reluăm creşterea economică!

Moody's a imbunatatit estimarile privind cresterea economica a Romaniei in 2010, la 2,3% (HotNews.ro)

Moody's estimeaza ca economia Romaniei va creste in acest an cu 2,3%, agentia de evaluare financiara imbunatatindu-si astfel prognoza din octombrie 2009, cand estima un avans cu 1,2% al Produsului Intern Brut (PIB), potrivit NewsIn. Totodata, agentia se asteapta pentru acest an la un deficit bugetar de 6,3% din PIB, usor sub estimarea anterioara, de 6,4% din PIB.

"Datele macroeconomice sugereaza ca recesiunea este aproape de sfarsit, iar Moody's crede ca economia isi va relua cresterea in trimestrul al doilea din 2010. Exporturile s-au stabilizat, iar accesul la lichiditate de pe piata locala s-a imbunatatit in ultimele luni, ceea ce ar trebui sa sustina relansarea economica pe parcursul acestui an", se arata in ultimul
raport al agentiei de evaluare financiara.

Cu toate acestea, analistii Moody's se asteapta ca avansul economiei romaneasca sa fie mai "lent pentru cativa ani", din cauza unei cresteri mai temperate in majoritatea economiilor europene si pe fondul unei cresteri slabe a creditului.

In privinta deficitului de cont curent, agentia de de evaluare financiara prognozeaza pentru Romania o ajustare de pana la 3,5% din PIB la finalul acestui an. De asemenea, Moody's a clasificat puterea financiara guvernamentala ca "medie", ca urmare a mixului dintre povara mica a datoriei publice si a unui cadru fiscal fragil. Conform estimarilor agentiei de evaluare financiara, datoria publica va ajunge la finalul lui 2010 la 27,4% din
PIB.

"Cu toate ca venitul mediu ramane cu mult sub media zonei euro, acesta a crescut semnificativ in ultimii zece ani, iar integrarea din ce in ce mai puternica pe partea institutionala, financiara si a comertului in Europa ar trebui sa sprijine convergenta reala pe termen lung", se mai arata in raport. Pe de alta parte, agentia de rating estimeaza pentru finalul acestui an o inflatie de 3,5%.

Publicam integral comunicatul de presa al Ministerului Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale care ar fi putut lămuri, la momentul emiterii lui (7 ianuarie 2010) multe din problemele dezbatute la infinit pe posturile noastre de televiziune. De asemenea, documentul este edificator pentru felul in care unii jurnalisti din Romania inteleg sa-si faca meseria.

COMUNICAT DE PRESA

cu privire la situaţia cazurilor prezentate în data de 5 ianuarie 2010 în cadrul emisiunii Realitatea zilei difuzată de postul Realitatea TV

      Pensia socială minimă garantată se acordă pensionarilor sistemului public de pensii cu domiciliul în România, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă nivelul cuantumului pensiei cuvenit sau aflat în plată cumulat cu orice alte indemnizaţii stabilite prin legi speciale la care este îndreptăţit beneficiarul, se situează sub nivelul pensiei sociale minime garantate, respectiv 350 lei. La acordarea pensiei sociale minime garantate se au in vedere, pe lângă veniturile obţinute din pensii şi veniturile pe care pensionarul le primeşte în calitate de:

• beneficiar al unor legi speciale cu caracter reparatoriu (revoluţionar, veteran de război, urmaş de veterani de război, deţinut politic şi urmaşii acestora, deportat, strămutat etc.);
• beneficiar de ajutor pentru soţul supravieţuitor;
• beneficiar al unor pensii stabilite în sisteme neintegrate sistemului public de pensii (avocaţi, militari).

Referitor la cazurile prezentate în cadrul emisiunii Realitatea zilei difuzată de postul Realitatea TV, în urma verificărilor efectuate la Casele teritoriale de pensii în evidenţa cărora se află persoanele identificate, suntem în măsura să afirmăm că în niciunul dintre aceste cazuri nu s-au constatat încălcări ale prevederilor legale în vigoare, astfel:

1.      Doamna Aurora COVACI este beneficiara unei pensii din sistemul public de pensii în cuantum de 282 lei şi a unui ajutor pentru soţul supravieţuitor în cuantum de 113 lei, astfel încât totalul veniturilor încasate este de 395 lei, sumă ce depăşeşte nivelul pensiei sociale minime garantate;

2.      Doamna Floarea POPA este beneficiara unei pensii de urmaş din sistemul public de pensii în cuantum de 316 lei şi a unei indemnizaţii de văduvă de veteran de război în cuantum de 92 lei, astfel încât totalul veniturilor încasate este de 408 lei, sumă ce depăşeşte nivelul pensiei sociale minime garantate;

3.      Doamna Stanca OLTEANU este beneficiara unei pensii de urmaş din sistemul public de pensii în cuantum de 340 lei şi a unei pensii de agricultor în cuantum de 252 lei, astfel încât totalul veniturilor încasate este de 592 lei, sumă ce depăşeşte nivelul pensiei sociale minime garantate;

4.      Doamna Maria TOMESCU prezintă o situaţie mai deosebită în sensul că, în anul 2000 a fost înscrisă la pensie de urmaş. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că documentele care au stat la baza stabilirii acestei pensii erau false, fapt ce a condus la anularea pensiei şi la stabilirea unui debit în sumă totală de 1734 lei, aferent perioadei în care a încasat pensia necuvenită (01.01.2000-31.05.2003). Doamna Tomescu a formulat acţiune în instanţa de judecată împotriva Casei Judeţene de Pensii Mehedinţi, care s-a soluţionat de către Curtea de Apel Craiova, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă - în favoarea Casei Judeţene de Pensii. În prezent doamna Tomescu beneficiază de o indemnizaţie de urmaş (soţie supravieţuitoare a unei persoane care a satisfăcut un stagiu militar de 2 luni şi 16 zile în detaşamente de muncă), stabilită în baza Legii nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961. Având în vedere că doamna Tomescu nu are calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, aceasta nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea pensiei sociale minime garantate în cuantum de 350 lei.

Este esenţial să precizăm că indemnizaţiile necontributive plătite în baza unor legi speciale (revoluţionari, veterani de război, urmaşi de veterani de război, deţinuţi politici şi urmaşii acestora, deportaţi, strămutaţi), deşi nu au natura juridică a unei pensii sunt menţionate pe taloanele de pensii şi, prin urmare, nu trebuie confundate cu pensiile din sistemul public de pensii.

În concluzie, în urma verificărilor s-a constatat că nici o persoană dintre cele exemplificate în cadrul emisiunii nu este îndreptăţită la acordarea pensiei sociale minimă garantată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale.            

De asemenea, este preferabil ca în situaţia existenţei unor astfel de sesizări, acestea să fie verificate înaintea difuzării pentru a se evita dezinformarea opiniei publice.

 

Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale
7 Ianuarie 2010

Traian Basescu ramane presedintele tuturor romanilor!

Rezultate oficiale finale:

Traian Băsescu: 50,33%
Mircea Geoană: 49,66%

Colegiul 10 (cartierele Tătăraşi şi Metalurgiei) a votat cu Traian Băsescu!

Vă mulţumesc atât pentru votul dumneavoastră, indiferent către cine a plecat el, dar şi pentru prezenţa în număr mare la urne.

La aceste alegeri, mai mult ca niciodată, s-a dovedit cât de important este fiecare vot, cum poate fiecare cetăţean să încline balanţa de partea unuia sau altuia dintre candidaţi.

Vă mulţumesc încă o dată şi va adresez din nou, tuturor, invitaţia de a ne vedea la Cabinetul Parlamentar din Han Tătar 4, în spatele magazinului "Flux".

Am preluat integral ultimul articol de pe blogul colegului si prietenului meu Cătalin Toma. Mi-e greu să mai adaug ceva, cu atât mai mult cu cât chiar luna asta se împlinesc 20 de ani de la decembrie '89. Doar atât: oricine ai fi, nu ai voie să pângăreşti un loc sfânt nu doar pentru timişoreni, ci pentru noi toţi. De acolo, din Piaţa Operei a pornit Schimbarea, acolo e izvorul libertăţii de care ne bucurăm astăzi.

Cum, Doamne, să spui într-un asemenea loc că eroii de la Timişoara au murit pentru ca au fost proşti?!!

O murit c-o fost proşti!

Acesta este raspunsul unei simpatizante PSD la observatia unui timisorean ("In piata asta au murit oameni doamna!").

Cat e nesimtire, cat e inconstienta, cat e prostie sau cat e tupeu in decizia de a organiza un miting in Piata Operei din Timisoara de catre urmasul lui Iliescu (pentru cei care nu stiu, groparul Proclamatiei de la Timisoara), un individ care se lauda ca a fost in Piata Universitatii (dar a uitat complet de mineri) si "succesorul" Seniorului?

Ascultati fragmentul dintre secundele 30 si 38 ale clipului video, ascultati cu atentie, este dureros.

Catalin Toma, 1 decembrie 2009

 

la articolul "El cu el, voi cu... Dracu' sa va ia!" apărut astăzi, 20 noiembrie 2009 în ziarul "Bună Ziua Iaşi"

           Se impun câteva precizări referitoare la articolul "El cu el, voi cu... Dracu' sa va ia!" apărut vineri, 20 noiembrie 2009 în ziarul "Bună Ziua Iaşi":

          1. Cererea înaintată de deputatul Marius Spînu, către Primăria Iaşi privind alocarea unui spaţiu, conform legii, în vederea desfăşurării activităţilor specifice unui cabinet parlamentar nu se referă la un spaţiu anume. Copiile documentelor care au constituit corespondenţa cu Primăria pe acest subiect sunt ataşate prezentului drept la replică.

          Singura precizare făcută privind locaţia spaţiului a fost ca acesta să se afle în graniţele Colegiului 10 - Camera Deputaţilor (cartierele Tătăraşi şi Metalurgiei), o solicitare pe care o considerăm absolut firească având în vedere specificul activităţii unui cabinet parlamentar. Din decembrie 2008 până în septembrie 2009 cabinetul parlamentar al deputatului PDL Marius Spînu a funcţionat într-un spaţiu închiriat, situat pe Bd. Independenţei, o locaţie îndepărtată şi mai greu accesibilă pentru sutele de oameni care vin în audienţă în fiecare lună.

Primăria Iaşi a fost cea care a identificat spaţiul din Han Tătar nr. 4, tot Primăria Iaşi este cea care s-a ocupat de formele legale pentru eliberarea lui şi prin urmare Primăria Iaşi şi numai ea poate răspunde de modul în care au fost luate aceste măsuri.

          2. L-am cunoscut într-adevăr pe dl. Ion Coflea şi i-am oferit ajutorul. Îi stau în continuare la dispoziţie, îl aştept în audienţe şi vreau să-l ajut aşa cum încerc să-i ajut pe toţi ieşenii care îmi trec pragul cu problemele lor. O spun cu toată fermitatea: dacă domnul Coflea este un caz social atunci acest om trebuie ajutat.

Dar eu, Marius Spînu, nu pot fi răspunzător decât pentru faptele mele, nu pentru ale altora, cu atât mai puţin pentru faptele Primăriei ieşene. Repet: Primăria Iaşi a identificat spaţiul şi tot Primăria Iaşi a luat măsurile pentru eliberarea lui.

          3. În spaţiul din Han Tătar nr. 4 funcţionează două cabinete parlamentare: al deputatului Colegiului 10, Marius Spînu şi al domnului Dumitru Oprea, senator al colegiului 5. Chiria plătită lunar pentru acest spaţiu este de 1.880 lei şi nicidecum de 100 de lei, aşa cum se afirmă în articol.

          Considerăm că de la datele reale ale problemei pe care care le-am prezentat mai sus şi pe care le susţin prin documente şi până la telenovela relatată de "Bună Ziua Iaşi", în care "căpcăunul" Marius Spînu aruncă în stradă şi în mizeria un om care şi aşa îşi ducea cu greu traiul de zi cu zi este o imensă şi nedreaptă distanţă. Mai precis, este exact distanţa de la un adevăr simplu până la o minciună spusă cu interes.

          Din păcate, publicaţii ca "Bună Ziua Iaşi" sunt preţul pe care trebuie să îl plătim pentru a avea o presă liberă în ţara noastră. Minciunile evidente, jumătăţile de adevăr şi interpretarea tendenţioasă a faptelor relatate în articolul amintit nu fac decât să arate modul partinic şi iresponsabil în care o parte a presei locale ieşene înţelege să informeze publicul.

Lect. univ. dr. Teodor Marius SPÎNU
Deputat PDL, colegiul 10 (Tătăraşi - Metalurgiei)

Transcriptul integral al emisiunii "Naşul" din 12 noiembrie 2009. Jurnalistul Radu Moraru l-a avut ca invitat pe preşedintele României, Traian Băsescu.

Traian Basescu la "Nasul"

Greşelile asumate ale preşedintelui Băsescu

Radu Moraru: Domnule preşedinte, potrivit unor anumite televiziuni sunteţi "inamicul public numărul 1". E motivul pentru care unii au ajuns sa spuna că Băsescu e de vină pentru traiul lor, inclusiv pentru că "afara plouă", ca să vă parafrazez. Nu credeţi că aţi căzut într-o capcană, că aţi lăsat prea mult timp ca toată lumea să spună "Băsescu e de vină, Băsescu e de vină", astfel încât acum oamenii să vă asocieze cu nivelul lor de trai, care a scăzut pentru mulţi?

Traian Băsescu: N-aveam altă soluţie. Timp de 5 ani, ca preşedinte în funcţie, nu puteam să intru în fiecare seară în disputele publice, nici personal, nici prin purtătorul de cuvânt. Ar fi fost o hărmălaie între instituţia prezidenţială şi multitudinea de politicieni, de ziarişti, de analişti, care în fiecare seară ieşeau să atace preşedintele. Am preferat soluţia mai reţinută, pentru că, oricum, orice se întâmpla, ei spuneau un singur lucru: "Băsescu a provocat scandal", "Băsescu a făcut nu ştiu ce", fără ca eu să fi făcut în mod real ceva.

N-am vrut să creez dispute, dar nici n-am putut să tac atunci când am văzut lucruri în neregulă. Este obligaţia mea să vorbesc, dacă altfel nu le pot rezolva şi obligaţia mea să exprim punctul de vedere al preşedintelui pe orice probleme care sunt de interes pentru populaţie.             

Radu Moraru: Aţi afirmat în Parlament că în cei 5 ani de mandat sunt şi lucruri pe care n-aţi reuşit să le faceţi, că aveţi şi nemulţumiri. Puteţi să le spuneţi oamenilor de această dată care ar fi realizările preşedintelui Băsescu în cei 5 ani?

Traian Băsescu: Mă aşteptam la o asemenea întrebare ...

Radu Moraru: Da, atunci o retrag, atunci o retrag....

Traian Băsescu: Le-am schiţat pe două pagini, ca să nu uit ceva.

Radu Moraru: Ce aţi făcut în ultimii 5 ani?             

Traian Băsescu: Aş începe cu altceva, aş începe spunând că în mandatul meu, dincolo de a se fi întâmplat destule lucruri pozitive, am făcut şi greşeli. Şi vă pot da câteva exemple care sunt edificatoare. O greşeală mare, care a contribuit la decredibilizare a fost promulgarea Legii salarizării educaţiei naţionale. Am fost convins că se pot plăti aceste salarii mărite, având în vedere că era consumat doar 3,8% din PIB faţă de 6% cât avea alocat educaţia. La legea salarizării profesorilor, involuntar, am fost incorect. Involuntar. Nu am avut informaţiile despre scăderea veniturilor în bugetul de stat, nu mi le-a dat nici premierul, nici ministrul finanţelor. Îmi aduc aminte că l-am întrebat de câteva ori pe Vosganian. "Măi, cum stăm cu deficitul bugetar? Nici o problemă, o să fim la minus 2,8". El ştia că se va ajunge la peste minus 5%. Dar asta este, am văzut în ianuarie, era prea târziu, prea târziu.            

Dar scuzele n-au nici o valoare, am promulgat-o şi pe urmă nu s-a putut plăti.

O altă greşeală a fost acea declaraţia făcută când se pregătea suspendarea mea că demisionez în 5 minute. La ce mi-o fi trebuit să fac declaraţia asta? Era o problemă pe care o puteam analiza la rece pe urmă şi nu la cald. Puteam să iau o decizie cum trebuie şi să am o ieşire publică aşa cum trebuia.

Un alt exemplu exemplu, un lucru mai puţin cunoscut: vă aduceţi aminte când s-a rupt PLD din PNL? Şi atunci, povestea publică a fost "preşedintele vrea să absoarbă PNL". Vă pot spune că a fost una din marile greşeli pe care le-am făcut în mandat, pentru că PNL îl exclusese pe domnul Stolojan, pe Mona Muscă, şi un grup destul de mare de membri PNL. Eu nu spun dacă pe drept sau pe nedrept. Dar, după excluderile acelea, la domnul Stolojan care lucra la Cotroceni în calitate de  consilier prezidenţial am observat că veneau un număr tot mai mare de liberali. Mi-am dat seama că se întâmplă ceva, ceva în neregulă, ce nu trebuia să se întâmple din punct de vedere al Alianţei DA. Aveam nevoie vitală ca acea alianţă să rămână în picioare. În loc să spun public că există riscuri pentru PNL şi pentru Alianţă, am ales alt drum şi, cu o lună înainte să se anunţe formarea PLD, l-am invitat pe premierul Tăriceanu, care era şi preşedintele partidului, la o discuţie şi i-am cerut să fie însoţit cel puţin de cinci oameni. Îmi aduc aminte sigur că a fost Radu Stroe, a fost Haşotti, cred că a fost şi Crin Antonescu la acea discuţie, şi nu mai ştiu cine, dar pe ei mi-i aduc aminte precis. Şi i-am avertizat: atenţie, domnule Tăriceanu, atenţie dragi colegi de alianţă, mă tem că se pregăteşte o rupere a partidului vostru, justificat sau nu. Nu-i treaba mea, dar pe fondul excluderilor văd tot mai mulţi liberali care vin la Cotroceni la domnul Stolojan. Ei aveau un sentiment de revoltă pentru cum erau trataţi.

Întâlnirea cu conducerea PNL-ului am avut-o cu cel puţin o lună înainte de apariţia PLD-ului. Discuţia a fost la Vila Lac I. M-am dus să le spun "măi, faceţi ceva pentru că se va şubrezi alianţa". Mie de fapt îmi era frică să nu se producă ruperea unui grup, pentru că şi aşa nu aveam o majoritate zdrobitoare, era la limită majoritatea şi mi-era frică să nu rămână guvernul fără susţinere.            

Radu Moraru: Dar v-au crezut? V-a crezut Călin Popescu Tăriceanu atunci? 

Traian Băsescu: Nu ştiu. Discuţia a durat circa 40-45 de minute, le-am spus ce văd, ce cred că se poate întâmpla şi le-am cerut să găsească o soluţie internă ca să nu afectăm alianţa. Marea greşeală a fost că nu am spus public, pentru că pe urmă au putut să justifice apropierea de PSD şi scoaterea de la guvernare a PD-ului, spunând "preşedintele a vrut să absoarbă PNL-ul, a vrut să distrugă PNL-ul". Nu, au fost greşeli de management la nivelul conducerii partidului.

Radu Moraru: Dar sunt greşeli pe care le-aţi făcut pentru că nu v-aţi fi aşteptat ca poziţia asta de preşedinte să implice atâtea greutăţi, atâtea lupte, atâtea discuţii. Sincer vă spun acum, analizând cei cinci ani şi cum a evoluat mandatul dumneavoastră de la an la an cred că aţi fost surprins în prima perioadă de ce înseamnă să fii preşedintele României.

Traian Băsescu: Să ştiţi că nu există şcoală de preşedinţi, şi când te duci la Cotroceni eşti un preşedinte stagiar.         

Radu Moraru: Deşi ţara e plină de preşedinţi. Toată lumea, când se salută, zice "domnu' preşedinte, domnu' preşedinte", adică...

Traian Băsescu: Da, preşedinte de scară de bloc, preşedinte de ţară - toţi se numesc "preşedinte". Marea problemă nu a fost asta, eu am rămas credincios, în mandat, obiectivului meu privind  sistemul ticăloşit. Şi eu vă pun o întrebare: puteţi să-mi spuneţi o singură privatizare dubioasă făcută în acest mandat al meu? Pentru că erau de privatizat: Poşta, Romgaz-ul, Transgaz-ul. Aşa le-am găsit când am venit, în procedura de privatizare: CEC-ul, exploatările de sare - erau în programul de privatizare. A fost o discuţie în CSAT şi am spus "stopăm deocamdată privatizările".

Radu Moraru: Dar poate era mai bine să le privatizăm.

Traian Băsescu: Nu ştiu. Criza ne-a arătat că a fost bine că am mai avut o resursă pe care statul să se poată mişca atunci când populaţia este afectată. Spre exemplu, preţul la gaze. Nu s-au vândut gazele la preţul pieţei internaţionale, ci s-a încercat un mixt, chiar societăţile au fost ajutate - unele din ele - cu gaze furnizate la preţul gazelor româneşti pe o perioadă scurtă de timp sau medie. Deci s-a putut face ceva, s-a putut interveni.

Revenind la întrebarea privind realizările şi greşelile mandatului meu, am vrut să subliniez în primul rând greşelile. Nu sunt un preşedinte care spune "am fost perfect". Poate uneori mi-a lipsit tactul, nu este un lucru pe care să-l neg, chiar în abordarea cu partidele. Dar de aici până la a nega un întreg mandat e o cale lungă. Şi o să încerc să răspund întrebării dumneavoastră.            

Radu Moraru: M-ar interesa, dar vreau să introduc o paranteză: dacă aţi avut acelaşi guvern de când l-aţi numit pe Tăriceanu până acum, credeţi că aţi fi făcut mai multe în acest mandat? Cu alianţa DA, să zicem, majoritară.

Traian Băsescu: Nu cred că se putea introduce o nouă lege a salarizării când politica Guvernului Tăriceanu a fost să mărească salariile, ducându-se în deficit şi acum plătind. E o factură pe care o plătim acum. Deci, pe creştere de 7,1% anul trecut, am închis anul cu un deficit de 5,4%. Practic, s-au cumpărat voturi şi acum plătim factura. Ne-a găsit criza fără nici un fel de rezervă.            

Radu Moraru: Da, dar nu era mai credibil dacă mai plătea şi altcineva în afară de noi factura asta? Adică cineva vizibil, că aşa arătăm politic către diverşi oameni politici, ăia care au privatizat Petrom-ul, ăia care au privatizat Sidex-ul, ăia care au privatizat nu ştiu ce... Vorbim de cheltuielile astea, dar oamenii nu văd pe nici unul să plătească, decât eventual, aşa, că nu mai e prim-ministru, e doar mare bogătaş...

Traian Băsescu: Aici e mai dificil de spus ce-i de făcut. De regulă, sancţiunile sunt politice la decizia politică, pentru că nu poţi să spui că a furat bani, ci a dat bani la primari în ultimele trei luni de mandat. S-au dus banii din rezervă, din din Fondul Naţional pentru Dezvoltare - toţi s-au dus la primari pentru voturi. Eh, s-a făcut un act al guvernului ca să dea banii ăştia, deci acoperirea legală este, e o chestiune de responsabilitate, că altfel legal te poţi acoperi. Ca, de exemplu: acum vin peste români destule lucruri neplăcute.

Radu Moraru: Facturile!

Traian Băsescu: Nu la facturi mă refer, ci la ce vine din lege. Uitaţi-vă că, pentru a se face economii la bugetul de stat, guvernul a stabilit să se stea în concediu fără plată şase zile în luna noiembrie, şase zile în luna decembrie. Este o măsura luată în plină campanie electorală. Ce ar fi trebuit să mă duc să îi spun lui Emil Boc? Nu contează, împrumută bani şi nu-mi deranja campania electorală?! Ce ar fi trebuit să fac?

Sau a ieşit noua lege a salarizării, s-au tăiat banii de la agenţii, salariile alea uriaşe, salariile speciale, s-au dus. S-au desfiinţat 112 agenţii, am promulgat legea săptămâna trecută.            

Radu Moraru: Da, dar electoral nu ştiu dacă se simt aceste lucruri în buzunarele celor care trebuie să iasă la vot.

Traian Băsescu: Domnule Moraru, nu se simt în buzunare, dar sunt lucruri care te fac să pierzi voturi. Sunt 9.000 de salariaţi din sistemul de stat care până la sfârşitul anului rămân fără locuri de muncă, pentru că erau în nişte agenţii care nu se justificau. Dacă aş fi avut acelaşi mod de gândire ca în 2008, însemna să se oprească tot şi să lăsăm reformele amânate. Am zis că voi candida şi în condiţiile astea în care, uneori, parcă înot contra curentului. Sunt lucruri pe care ţi le asumi sau nu ţi le asumi, iar eu am hotărât că ar fi o mare eroare să facem lucrurile astea după ce a trecut timpul să fie făcute. De aceea am cerut guvernului să meargă înainte cu procesele de reformare a instituţiilor statului.            

 

Miza Guvernului? Anularea referendumului!

Radu Moraru: Dar care guvern? Ştiţi, eu nu am înţeles: dăm jos un guvern, după care nu ştim ce să facem ca pe ăsta, dat jos, să îl mai ţinem în funcţie, în funcţia de guvern dat jos. Guvernul Boc lucrează astăzi, Guvernul Croitoru sau Guvernul Negoiţă?

Traian Băsescu: Ţara are un guvern. Interimar, dar are guvern. Însă ştiţi care e ridicolul situaţiei? Prin lege, un guvern căzut, cum este Guvernul Boc, nu are dreptul să promoveze proiecte de legi, mai ales legea bugetului de stat. Este un guvern care a căzut în Parlament! Înţeleg că domnul Geoană a trecut prin Senat o lege prin care îi spune Guvernului Emil Boc să facă bugetul. L-a pus la loc, domnule Morar! Deci l-a dat jos şi s-a răzgândit, acum l-a pus la loc! Cine l-a răzgândit pe domnul Geoană nu ştiu, dar cert este că a da atribuţiuni unui guvern căzut echivalează cu a-l pune la loc. Când au gândit bine? Când au dat jos guvernul, când au respins al doilea guvern, când nu vor să primească la vot al treilea guvern? Atunci sau astăzi, când vin şi ţipă "împuternicim guvernul prin lege să facă bugetul de stat"?            

Radu Moraru: Dar aici este o explicaţie pe care n-o pricepem noi. De ce, practic, se tergiversează votarea şi celui de-al doilea guvern? Pentru că Parlamentul oricum nu puteţi să îl dizolvaţi până în 6 decembrie?

Traian Băsescu: Nici nu vreau.

Radu Moraru: Care este atunci explicaţia acestei tergiversări? Că este clar, toţi românii ne-am prins că nu s-a vrut, că puteau în trei zile să pice şi Guvernul Negoiţă?

Traian Băsescu: Nu mai prezintă interes, pentru că obiectivul căderii Guvernului Boc a fost să stopeze programele astea, legile astea care tot veneau pe asumarea răspunderii, pe de o parte, şi pe de altă parte, să pună un prim-ministru care, prin ordonanţă de urgenţă, să anuleze referendumul legat de reducerea numărului de parlamentari şi reducerea unei Camere a Parlamentului. Acesta a fost obiectivul, de asta s-a venit cu domnul Johannis pe cal alb. În spate era dorinţa de a se anula referendumul imediat.            

Radu Moraru: Bănuiţi sau aveţi şi informaţii?

Traian Băsescu: Este o logică a actului politic.

Radu Moraru: Dar de ce îi deranjează referendumul şi de ce v-ar ajuta pe dumneavoastră referendumul?

Traian Băsescu: Referendumul nu mă ajută, dar pe ei sigur îi deranjează. Pentru că unde suntem, de fapt? Suntem la situaţia la care guvernul a declanşat reformarea instituţiilor statului, nu? 112 agenţii desfiinţate, legea salarizării care taie salariile privilegiate, legea pensiilor care este în Parlament, care afectează 230 de mii de oameni cu pensii speciale. Trebuia stopat acest proces de reformă, pe de o parte, pe de altă parte, dacă discutăm de ce sunt împotriva referendumului, ei nu vor să înţeleagă că atunci când reformezi alte instituţii ale statului Parlamentul nu poate rămâne în afară. Dorinţa majorităţii parlamentare este ca Parlamentul să nu fie reformat, să nu fie redus ca număr, să nu dispară privilegiile, să nu dispară a doua Cameră. Numai că oamenii ăştia nu înţeleg că acest Parlament şi structura statului au fost desenate la începutul anilor '90 de CPUN împreună cu domnul Iliescu, cu domnul Bârlădeanu, cu domnul Marţian. Eu nu spun că această structură a statului nu a fost potrivită pentru acele vremuri, dar în mod categoric, după 20 de ani, constatăm că, în baza Constituţiei din anul 1992, practic s-a construit un stat atât de costisitor, încât populaţia nu îl mai poate suporta. 29% din bugetul de stat se cheltuieşte cu funcţionarea statului român, or oriunde în ţările UE costurile de funcţionare ale statului sunt între 12% şi 14%. Păi de unde să mai generezi resursă pentru pensii, pentru salariile?

Radu Moraru: Deci, practic, avem costuri duble de întreţinere a statului faţă de ţările europene.

Traian Băsescu: Da. Şi avem un salt uriaş de la circa 15%, cât erau costurile în 2004, la circa 29% din buget sau, altfel spus, raportat la PIB, cheltuim 9,2% din PIB pentru funcţionarea statului şi, la sfârşitul lui 2004, cheltuiam doar 5,2%.            

 

De ce 300 de parlamentari? De ce nu 200?

Radu Moraru: Referitor la referendum, la reducerea numărului de parlamentari. Când aţi dat cu pixul şi aţi zis 470 sau 471, ia să facem 300...! Nu vă venea să scrieţi 200?

Traian Băsescu: Îmi venea să scriu...            

Radu Moraru: Că eram 90% poate dintre români care, ca şi mine, am fi zis "Domnule, şi 300 este mult!".

Traian Băsescu: Şi eu am avut gândul ăsta, dar preşedintele trebuie să fie realist. Eu am gândit altfel faza iniţială, am spus: suntem 22 de milioane, care este o normă rezonabilă? 100 de mii de cetăţeni la un parlamentar putea fi o normă rezonabilă. Pe urmă însă, privind la populaţia pe care o are fiecare judeţ, dacă fixezi o astfel de normă ajungi la concluzia că în foarte multe judeţe un parlamentar ar trebui să aibă circumscripţia electorală sau colegiul în două judeţe, ceea ce este în neregulă. Şi atunci am lăsat această marjă, spunând că maxim 300, pentru a putea lăsa la dispoziţia parlamentarilor marja de manevră în care să nu fie parlamentari care au mandat şi în judeţul Bihor, şi în judeţul Satu Mare, să fie concentrat mandatul într-un singur judeţ.

 

Realizările mandatului 2004 - 2009

Radu Moraru: Domnule preşedinte, daţi-mi cinci realizări majore. Ce consideraţi dumneavoastră că este cel mai important din cei cinci ani de mandat?

Traian Băsescu: Cred că cel mai important lucru care s-a întâmplat în mandatul meu a fost semnarea acordului de aderare la UE în aprilie 2005 la Luxemburg şi intrarea în UE la 1 ianuarie 2007. Este atingerea unui mare obiectiv strategic şi aduceţi-vă aminte, în 2005 şi 2006 foarte mulţi analişti spuneau "nu vom intra la 1 ianuarie 2007", pentru că rămăseseră celebrele steguleţe roşii la Mediu, la Justiţie, la Agricultură, la Transporturi. 

Apoi uite, foarte mulţi îmi amintesc despre "trăitul bine" şi eu recunosc că acea urare pe care o făceam şi o fac şi acum, din suflet, românilor, dorindu-le să trăiască bine, nu s-a împlinit. Nu putem spune că toţi românii trăiesc bine; ba cu ocazia crizei sunt destul de mulţi care au fost afectaţi de criză. Dar privind la cifre, cifre pe care le-am luat acum pentru luna august - sunt cifrele statistice - salariul mediu în 2004 era 810 lei. Astăzi salariul mediu este 1845 lei, deci s-a dublat practic salariul mediu. Pensia medie era 231 de lei, astăzi pensia medie este 715 lei. Sunt cifre, nu le putem contesta. Eu repet, nu se trăieşte bine cum mi-aş fi dorit şi cum ar merita românii, dar nici nu putem spune că mai avem veniturile din 2004. Chiar erodate de inflaţie, tot înseamnă o dublare şi a pensiei, şi a salariului mediu.            

Radu Moraru: Aţi făcut şi acest calcul, că aici nu sunt sigur. Deci chiar şi erodarea prin inflaţie...

Traian Băsescu: Da. O erodare prin inflaţie duce la o dublare a venitului, că altfel ar fi de două ori şi. S-a introdus pensia minimă garantată, şi aici chiar a fost un efort uriaş de solidaritate a românilor. Nu am auzit pe nimeni, la 1 octombrie, când pensia minimă garantată s-a făcut 350 de lei, nu am auzit nici un român să spună "de ce s-au dat, că nu au contribuit deloc la fondul de pensii?" Este vorba de 1,5 milioane de oameni în vârstă, care au muncit la CAP. Muncind la CAP nu au contribuit la fondul de pensii şi avea acele pensii meschine de 3 lei, de 8 lei, de 15 lei, de 26 de lei.

Radu Moraru: Întrebare grea: noi ne emoţionăm la ştiri când vedem o bătrânică cum numără ea 30 de lei când ia pensia, dar ne şi trece repede. Credeţi că până la urmă suntem noi atât de maturi încât să fim atât de solidari? Pentru că eu am primit totuşi nişte semnale de la oameni care au spus "dom'ne, nu meritau 3 milioane jumate"! Adică nu ştiu, de unde aveţi imaginea cum suntem noi?

Traian Băsescu: Pentru că nu am văzut proteste. Puteau să fie cei care au contribuit la sistemul de pensii, să vină în faţa Guvernului, în faţa Parlamentului şi să spună "fraţilor, sunt 1,5 milioane de bătrâni în mediul rural care nu au contribuit şi voi vreţi să le daţi 350 de lei pensie? Nu suntem de acord". Nu a venit nimeni, nu a existat nici un protest social. Sigur, probabil cineva a fost nemulţumit, dar nu a existat o opoziţie a populaţiei, pentru că până la urmă ce au înţeles oamenii? Pământul acela de la CAP i-a fost luat cu forţa, din proprietate, l-a exploatat statul. Oamenii aştia au ajuns la vârste înaintate - nu zice nimeni că nu au pe lângă casă o găină, un porc, că nu au pe ce pune mâna - dar nu au un ban cu care să îşi cumpere un medicament. Şi atunci putem spune că a fost primul mare gest de solidaritate a românilor cu o categorie de români care nu mai aveau nici o altă posibilitate. Ce faci cu un bătrân care a lucrat toată viaţa la CAP şi îi trebuie medicamente?            

 

Există semne reale de ieşire din criza economică!

Radu Moraru: Am vorbit cu tineri care şi-au pierdut serviciul şi aveau şi o rată la bancă - mică, dar deja nu mai puteau să o plătească şi în momentul în care i-am întrebat de ceilalţi români, de faptul că şi în Europa o duc oamenii greu, vă spun ceva: au spus "da, dar noi nu facem faţă, nu ştim ce să facem". Adică nu suntem pregătiţi... Nu erau gata să îşi caute un serviciu. Şi se gândeau la ei, în primul rând.

Traian Băsescu: Poate că nici nu îl găseau, suntem totuşi într-o perioadă de criză economică. Dar până la urmă este o realitate a capitalismului, care nu este întotdeauna cel mai echitabil sistem, dar nu există altul mai bun. Uitaţi-vă în SUA: la începutul anului erau zece milioane de americani în corturi; nu în România, în SUA!            

Radu Moraru: Zece milioane?

Traian Băsescu: Zece milioane de americani erau în corturi, la marginea oraşelor, după ce băncile le executaseră ipoteca pe casa pe care o cumpăraseră cu bani de la bănci.

Radu Moraru: Ce-o face Gâdea al lor acolo, la zece milioane de corturi? Cred că...

Traian Băsescu: Nu ştiu. Doamne fereşte, nu aş vrea să ajungem noi aici. Dar să ştiţi că în România 90% din apartamentele de la bloc, aşa cum sunt ele - mici, nenorocite - sunt proprietate. Mergeţi în Germania şi veţi constata că numai 30-40% din cetăţenii germani au reuşit să aibă în proprietate casa. În rest, au credite uriaşe pe care le duc şi dincolo de pensie. În America la fel. Deci faptul că, la începutul anilor '90, Petre Roman a spus "dăm casele, le vindem pe valoarea unui televizor" îi protejează minimal pe români. Eu repet: nu spun că românii trăiesc bine, dar în situaţii de criză poate că au o soluţie în plus faţă de cei din ţările în care statul niciodată nu a dat case. Au spus "e capitalism, nene, mergi matale la bancă, îţi faci un credit în baza salariului şi când ai plecat în şomaj te mai aştept trei luni, după care eu, bancă, îţi execut casa". Îi înţeleg pe tinerii de care vorbiţi, e un moment dificil. Pe de altă parte, statul nu se poate angaja să plătească acele credite contractate, de familii tinere, ce-i drept. Poate că se vor găsi alte soluţii dacă va fi situaţia critică, probabil o negociere cu băncile făcută de guvern în numele unui număr mai mare, să se treacă la un proces de amânare a executărilor la case. N-am lansat până acum o astfel de idee, dar acum merită lansată. Pentru că semnele că se apropie redresarea au apărut în acest semestru şi am aici: producţia industrială a crescut cu 21,3% faţă de trimestrul trecut.            

Radu Moraru: În România?

Traian Băsescu: În România, nu în altă parte. În construcţii avem o creştere de 13,2%. Ne menţinem cu prăbuşire majoră în vânzarea de automobile, care afectează foarte mult situaţia, poza trimestrului III. Rămânem cu -5 la servicii. Şi extrem de important, extrem de important: Cenuşăreasa, agricultura, are creştere 2% nu faţă de trimestrul trecut, faţă de trimestrul al III-lea al anului trecut. Producţia vegetală a fost excepţională, ceea ce înseamnă că estimarea FMI că în trimestrul III vom avea un -8,5%, nu rămâne în picioare. Evaluarea este că vom rămâne la -7. Deci începem să intrăm pe o curbă de redresare. Nu am terminat cu creşterea economică negativă, dar am inversat curba, pentru prima dată anul acesta: după trimestrul I, care a fost -6,4, trimestrul II -8,7, vom fi probabil la un -7.

Radu Moraru: BERD a spus că va fi creştere economică anul viitor, pe tot anul 1%. Credeţi că poate să ajungă, adică asta ar însemna că, gata, s-a oprit şi deja începem să ne mişcăm?

Traian Băsescu: Păi semnul că s-a oprit îl avem.

Radu Moraru: Adică să nu fie ceva electoral. Dumneavoastră v-aţi înţeles cu BERD ca să ne păcăliţi, noi să vă votăm.

Traian Băsescu: Domnule Moraru, dacă voiam să păcălesc populaţia vă asigur că se dădeau salariile fără să se ceară 6 zile de concediu fără plată, pentru că se munceau 20 de zile în ianuarie, da? Nu se mai dădea legea nouă a salarizării care să stopeze marile salarii, nu se desfiinţau 112 agenţii... Nu vreau asta. Pentru că tot populaţia plăteşte, dar ar plăti o factură mai grea dacă măsurile s-ar lua după ce trec alegerile.

 

Omar Hayssam - partenerul preşedintelui Ion Iliescu în vizitele oficiale externe

Radu Moraru: Cum a ajuns Omar Hayssam să fie lipit de dumneavoastră după ce, cu puţini ani înainte, se dădea cu avionul prezidenţial al lui Ion Iliescu când voia el?

Traian Băsescu: Cu propaganda.            

Radu Moraru: Dar n-aveţi chiar nici o legătură? Nu l-aţi avut în ogradă?

Traian Băsescu: Domnule Moraru, în cazul Omar Hayssam există o mare realitate, pentru care eu îmi dau cuvântul de onoare. Trei jurnalişti români răpiţi, întâi într-un scenariu, care pe urmă a devenit serios. Aşa cum am spus şi în conferinţa de presă, a fost organizat de Omar Hayssam pentru că şi-a şi oferit serviciile să se ducă să-i aducă. El, de altfel, a mai avut un scenariu de ăsta în Yemen, când a adus nişte marinari, dar nu reluăm asta, e prea complicat.            

Radu Moraru: Interesant. Dar ce voia de fapt? Bani şi glorie?

Traian Băsescu: Nu, nu, nu. Intraseră organele statului pe el şi voia să facă un serviciu puterii care venise în decembrie 2004, preşedintelui, în speranţa că i se opresc dosarele. El a scăpat de sub control jocul pe care l-a făcut şi eu vă asigur că, în momentul în care l-a scăpat de sub control, organismele statului au şi hotărât arestarea lui. Dar până la urmă acest episod are o singură mare realitate. Trei ziarişti români au fost răpiţi. După primele trei-patru zile treaba a devenit extrem de gravă, am pus în mişcare toate structurile de securitate ale statului român pentru a-i recupera. Niciodată n-o să am vreun regret că m-am implicat pentru ca aceşti trei cetăţeni români să fie aduşi acasă.            

Radu Moraru: Deci, nu dumneavoastră sunteţi Profesorul? Că aşa îmi spun toate posturile astea: Profesorul, Profesorul...

Traian Băsescu: Habar n-am, nu mă ocup de asta. Eu am fost cel care a condus celula de criză, pentru că un stat, când are cetăţeni sechestraţi, este un stat ale cărui instituţii trebuie să facă tot ce se poate pentru recuperarea cetăţenilor. Este unul din cele mai grave lucruri care se poate întâmpla împotriva unui stat: sechestrarea, răpirea propriilor cetăţeni, într-o zonă de război unde noi aveam trupe. Deci satisfacţia mea - şi o s-o am tot timpul - e că am rezolvat fondul problemei. Şi fondul problemei a fost recuperarea celor trei ziarişti.

Dar, domnule Moraru, poate v-aţi întrebat vreodată de ce preşedintele s-a aşezat în fruntea celulei de criză? Pentru un motiv simplu. Eram şeful CSAT şi nu exista nici o altă structură căreia instituţiile care puteau recupera ziariştii să i se subordoneze. În al doilea rând, nu puteam lăsa nimănui altcuiva responsabilitatea recuperării ziariştilor, pentru că la fel de bine puteau să nu fie recuperaţi. A dat Dumnezeu şi au fost recuperaţi. Dumnezeu, serviciile, cine a putut şi cine n-a putut. Au contribuit foarte mulţi oameni la aflarea informaţilor unde sunt. A dat Dumnezeu şi au putut fi recuperaţi, dar să nu credeţi că eu m-am aşezat în fruntea acestui conclav al structurilor de securitate.

În primul rând, e o poziţie în care mă aflu în mod obişnuit, la CSAT, unde sunt reprezentate şi toate structurile de securitate, deci nu era ceva nou. Dar, pe de altă parte, aveam şefii de servicii - şi eu îi rog să mă scuze dacă spun un lucru nepotrivit - dar şefii de servicii erau încă cei numiţi de domnul Ion Iliescu şi atunci am spus: cu aceşti oameni trebuie să lucrez direct şi informaţiile toate trebuie să se adune în faţa mea. De ce am luat această decizie? Pentru că, atunci când am fost informat că suspect de organizarea iniţială a răpirii este Omar Hayssam, am cerut toată documentaţia despre Omar Hayssam.

S-ar putea, dacă va fi nevoie, să mergem la desecretizarea acestei documentaţii, pentru că n-o să mai rabd mult intoxicările pe care le fac televiziunile lui Vântu şi Voiculescu. Acolo aţi fi văzut cel puţin 11 documente prin care preşedintele României, Ion Iliescu, a fost informat despre ilegalităţile pe care le comite Omar Hayssam. Aţi fi găsit peste 50 de informări trimise lui Adrian Năstase, ministrului de interne, şefului Senatului, domnului Văcăroiu, cu privire la ilegalităţi şi suspiciuni de ilegalităţi comise de Omar Hayssam. Aţi fi găsit tot atâtea informări, documente ale Serviciului de Informaţii care arătau oamenii din PSD cu care domnul Omar Hayssam avea legături strânse. Acum aceşti oameni ies şi spun: preşedintele nu ştiu ce a făcut cu Omar Hayssam. Când de fapt este un joc între un domn procuror şi un domn condamnat, da? care e Omar Hayssam, un joc special făcut încât să iasă dialogurile astea în presă pentru a se acoperi. Dar după ce trece campania, cred că este necesar să fac publică această bază de date pentru a stopa mârşăvia pe care televiziunile lui Vântu şi Voiculescu o fac.            

Radu Moraru: Momentul e dramatic, dacă la CSAT s-au strâns atâtea documente şi Omar Hayssam zbura liber cu avionul când voia, taman cu preşedintele Ion Iliescu, e grav, este foarte grav!

Traian Băsescu: Domnule Radu Moraru, preşedintele României, Ion Iliescu, a primit 11 informări, ştia că Omar Hayssam are activitate criminală, criminalitate economică. Cu toate acestea, nu i-a lipsit din delegaţii, în cel puţin 20 de delegaţii oficiale. Pot să înţeleg, domnule Radu Moraru, că domnul Ion Iliescu l-a luat pe Omar Hayssam, dar, paradoxal - şi o să râdeţi - şi Munaf a fost partenerul de deplasări al domnului preşedintele Iliescu. Deci, cel care a fost ghidul ziariştilor în Irak, Mohamad Munaf, a fost partenerul de protocoale de stat al domnului Ion Iliescu, alături de Omar Hayssam.

Mai mult decât atât, putea fi de înţeles că un preşedinte pleacă de la prezumţia de nevinovăţie: Domnule este nevinovat, până când va fi condamnat! Dar este foarte greu de justificat de ce îl iei pe Mohamad Munaf şi pe Omar Hayssam nu numai în vizitele în state arabe. De ce o fi fost Omar Hayssam cu soţia? Mohammed Munaf cu soţia în avionul preşedintelui la vizitele din China, la vizita din Federaţia Rusă? Dar ca să râdem toţi: la Forumul Româno - German, domnul preşedinte Iliescu îl invită pe Omar Hayssam, şi nu pe Johannis, domnule, pe care acum îl susţine să fie...

Deci, domnul Radu Moraru, vă asigur că voi cere celor care au secretizat aceste documente să le facem publice, pentru că ele nu mai au valoare operativă acum, valoare operativă au alte documente cu politicienii cu care a luat legătura Omar Hayssam după ce a fugit în Siria, spre exemplu, alea sunt de mare interes. Cum şoferul lui Omar Hayssam se ducea cu mesaje la un politician, la altul şi aşa mai departe. Dar astea sunt încă cu valoare operativă. Dar ce a fost până la răpire, deja poate fi desecretizat, după părerea mea, şi vom vedea dacă după alegeri o să le placă.            

 

Tema sondajelor de opinie

Radu Moraru: Ziariştii ăştia de pe la Antene vorbeau de "INSOMAR - Hayssam". Cum vă explicaţi că aveţi concurenţi care, practic, potrivit unor sondaje de opinie, cresc într-o zi cât alţii în cinci ani şi vă şi bat măr în toate tururile?

Traian Băsescu: Şi în turul I şi în al doilea tur. Domnule Radu Moraru, ăsta e ghinionul meu: eu sunt eu, ei sunt ca Făt-Frumos, cresc într-o zi cât alţii în 7.            

Radu Moraru: Nu cred că... Dar nu credeţi că s-a degradat spaţiul public cam de tot, aşa? Adică nu mai ai în ce să crezi. Nu mai crezi în televiziuni, nu mai crezi în stenograme... Şi oamenii spun aşa: "da, dom'le, dar dacă aveam un preşedinte nu ca Băsescu, nu ştiu, uite, ca Iliescu, că a fost linişte..."

Traian Băsescu: Semiliniştit!

Radu Moraru: Semiliniştit...?

Traian Băsescu: Adică lui Voiculescu să-i dea "sarea" şi lui Vântu să nu-i dea Poşta, aşa la jumătate, da. Şi lui Patriciu să intervină să i se închidă dosarul şi lui Remeş să spună "nu, pe ăsta luaţi-l". Deci unu' da, unu' ba! Nu se poate, domnule Moraru. Aici este o singură chestiune: cui rămâi credincios în mandatul tău? Cui rămâi credincios? Eşti preşedinte ales. Rămâi credincios celor 22 de milioane pe care îi reprezinţi, sau intri într-o negociere cu oligarhii şi cu mogulii de presă? Şi atunci te laudă la televizor, iar tu îi batjocoreşti pe cei 22 de milioane.

Radu Moraru: Da, dar legenda spune că nu poţi să ajungi preşedinte într-o ţară doar cu voturile a 22 de milioane, dacă nu negociezi, dacă nu te ajută politicienii...

Traian Băsescu: Domnule Moraru, o să vă fac o demonstraţie. Într-o ţară cum e România poţi să rămâi preşedinte fără să negociezi cu ei, ci având majoritatea ta în români.

Radu Moraru: Credeţi în asta?

Traian Băsescu: Da!

 

"Eu mi-am câştigat existenţa greu, n-am stat în şedinţe de partid la uscat"

 Radu Moraru: Sunt oameni care nu vă cred. De exemplu, foştii dumneavoastră tovarăşi politici, ca să spun aşa, că eraţi toţi comunişti la un moment dat, spun: "hai, dom'le, comunistul de Băsescu s-a schimbat, a devenit democrat".

Traian Băsescu: Staţi, hai să ne înţelegem puţin, înainte să mergem mai departe. Domnul Radu Moraru, eu am fost membru de partid, că nu puteai, era de neconceput să termini Institutul de Marină, să te pregăteşti să pleci şi să nu fii membru de partid. În anul IV toată promoţia noastră era membră a Partidului Comunist Român, după ce în anul I trebuia să fii membru UTC, dacă nu erai până atunci.

Dar nici unul dintre noi, din promoţia mea, n-am trăit şi n-am primit un leu de pe urma calităţii de membru de partid. Munca noastră a fost pe mare, n-am fost nici ca Adrian Năstase, să dau din gură pe la Institutul de Cercetări Politice sau unde a fost el, n-am trăit nici ca Ion Iliescu din propagandă, n-am trăit nici ca Adrian Severin şi nici ca Hrebenciuc, în aparatul de partid. Am fost un simplu membru de partid. Dar să ştiţi că, poate dincolo de orice, lucrul care m-a mobilizat cel mai tare să condamn crimele comunismului a fost exact ca să închid acest capitol din viaţa mea şi să închid acest capitol şi din viaţa multor români care au suferit de pe urma modului cum Partidul Comunist a exercitat puterea. Eu nu am fost un defavorizat de comunişti, aşa cum au fost cei din raport.            

Radu Moraru: Da, dar în mentalitate, nu eraţi ca ei în '90? Vă spun de ce, pentru că eu simt că nu vă iartă că i-aţi trădat, mulţi aşa vă privesc. "De ce nu eşti cu noi aici şi te-ai dus în altă parte? Faci pe democratul? Vrei parlamentari mai puţini? Vrei reformă nu ştiu de care?" Simt că unii dintre ei vă taxează pe chestia asta.

Traian Băsescu: Poate fi şi această abordare, numai că ea nu are valoare. Eu mi-am câştigat existenţa greu, n-am stat în şedinţe de partid la uscat. 12 ani, toată tinereţea, partenerii mei de şedinţă au fost valurile, furtunile, marea cât vezi cu ochii şi o navă de 306 metri lungime de care răspundeai cu capul.

În plus, am mai avut un avantaj: cei 12 ani de umblat prin lume şi un an jumate cât am lucrat la Anvers m-au ajutat să văd cu alţi ochi realităţile de la noi. Mie mi-a fost uşor să mă adaptez unei societăţi care voia să fie altfel după revoluţie, pentru că o văzusem peste tot în lumea asta. Şi de aceea am avut uşurinţa de a înţelege, deşi n-am devenit conştient de ce înseamnă capitalism şi o societate modernă chiar din '90. Aduceţi-vă aminte că în '95 am votat împotriva restituirii caselor naţionalizate. Deosebirea între mine şi foarte mulţi politicieni este că eu am avut capacitatea să progresez, să înţeleg, pe când alţii au rămas şi acum ca înainte de 1990, gândesc la fel.

Ăştia sunt riscul mare pentru România, cei de care îi spuneam şi domnului primar Chirtoacă astăzi şi tinerilor de la Chişinău care au fost arestaţi, băgaţi în beciurile Miliţiei de la Chişinău, în timpul manifestărilor: ăştia sunt periculoşi, ei vor vrea tot timpul să revină. Ştiţi ce-i curios? Că vor să exercite puterea politică precum pe vremea comunismului, dar vor puterea economică precum în vremea capitalismului. Dar cu amendamentul că numai lor li se cuvine puterea economică, nu şi altora. Aici e marea problemă pe care ei n-o pot accepta: democraţia totală.            

 

Iliescu - omul din umbra lui Geoană şi de la butoanele tinerilor pesedişti

Radu Moraru: Dar cum vă explicaţi că România - eu asta susţin - este condusă uşor din umbră (că nu-i ştim chiar pe toţi) de aceeaşi oameni care au pus mână în '90 pe ministere, pe presă unii dintre ei, pe politic? Am văzut parlamentari care tot timpul au în spate nişte butoane: apeşi butonul şi ăla, chiar dacă ştie că spune o tâmpenie şi o minciună, el o recită ca şi cum e crezul vieţii. Cum au reuşit să pună mâna pe ei atât de bine şi de ce nu poţi să îi dai la o parte?

Traian Băsescu: Bun, aici e vorba de autoritatea în partid. Spre exemplu, degeaba au venit tineri la PSD, degeaba. Uitaţi-vă la... nu vreau să dau nume, că aş coborî prea jos nivelul discuţiei. Dar îi vezi, unii sunt preşedinţi de comisii, de nu ştiu ce. Când le-a spus bătrânul edec Iliescu "băieţi, ăsta-i drumul", votează fără să întrebe de ce. Aici e marea problemă, că sunt neputincioşi, că au nevoie să fie promovaţi de Ion Iliescu, susţinuţi de Marian Vanghelie, pentru că altfel nu au forţă să se impună prin mintea lor, prin ce învaţă despre politică, prin poziţiile lor. Sunt atâţia pe care îi vedeţi vorbind în fiecare seară la televizor chiar dacă în viaţa lor nu au iniţiat un proiect de lege, domnul Moraru. Deci aceşti neputincioşi cu statut de parlamentari sunt de fapt nişte lachei ai grupului de la vârful partidului.

Radu Moraru: Dar care este explicaţia că Ion Iliescu a reuşit să rămână atât de puternic 20 de ani? Şi astăzi este la fel de puternic ca acum foarte mulţi ani? Care este explicaţia?

Traian Băsescu: Influent. Influent în interiorul partidului. Păi Geoană... dacă Iliescu spunea, "nu tu vei candida, ci Oprescu", Geoană era nimic astăzi.

Radu Moraru: Credeţi că nu avea fanii lui?

Traian Băsescu: Avea pe Vanghelie, pe Hrebenciuc. Mare ispravă făcea cu ăştia doi? Fără Iliescu?            

Radu Moraru: Bun. Eu cred că avea mult mai mulţi, dar mă rog...

Traian Băsescu: Nu, dar ăştia erau emblematici şi au rămas emblematici, da? Putea să şi-l mai agaţe de mare suporter şi pe Voiculescu, şi avea o echipă de suporteri numărul 1. Cred că îl bătea şi candidatul de la ecologişti pe Geoană, dacă nu avea susţinerea lui Ion Iliescu.

Radu Moraru: Credeţi că Ion Iliescu a avut vreun moment de ezitare între Sorin Oprescu, Mircea Geoană, alţii?

Traian Băsescu: Nu, nu cred, pentru că Ion Iliescu a înţeles că nu avea nici o şansă de câştig dacă s-ar fi îndreptat cu susţinerea către Sorin Oprescu - care eu cred că îi este mai drag, şi Oprescu îi este mult mai loial lui Ion Iliescu decât Mircea Geoană. Ion Iliescu a înţeles că nu avea şanse pentru simplul motiv că un independent nu poate câştiga alegerile prezidenţiale. Mircea Geoană are în slujba sa structura de partid a PSD-ului. O structură foarte puternică, foarte bine aşezată în teritoriu. Putea să meargă de zece ori pe zi lângă Oprescu, era degeaba. Mie sincer îmi pare rău că Oprescu s-a angajat în cursa asta, pentru că putea să mai stea până când îşi crea o structură de partid. A intrat într-o aventură, dar fără structură de partid nu ai cum să fii competitiv în alegerile prezidenţiale.

 

"Expresia sistemului ticăloşit în România este ce vedeţi la Realitatea şi la Antene"

 Radu Moraru: Am fost acuzat că am pus tunurile pe presă, noi în emisiunea "Naşul". Mă refer la acea stenogramă celebră, de la Curentul (scadalul de şantaj Bogdan Chireac - Sorin Roşca Stănescu - Cătălin Macovei - n. red.). Şi Bush a citit-o, mâine i-o trimit lui Sarkozy. La un moment dat se vorbeşte despre un şantaj acolo, telespectatorii au văzut, este vorba aici despre personajul Sorin Roşca Stănescu. Tot cam aşa a dialogat cu dumneavoastră atunci când aţi spus, acum mulţi ani, că prin telefon a încercat să vă şantajeze? Tot în stilul ăsta a decurs conversaţia?

Traian Băsescu: Nu aşa, mult mai brutal. Atunci am înţeles că este un mafiot 100%. Am citit şi eu, am văzut în "Curentul" stenograma. Este exact tipul de dialog din filmul "Naşul". Nu întâmplător este poreclit "naşul"...

Radu Moraru: Să vă spun o chestiune interesantă. Ştiţi că presa trebuia să relateze că stenogramele respective din "Curentul", noi le-am dat pe B1TV. Audienţă a fost enormă, pentru că la toţi ceilalţi era linişte, nu dădea nimeni nici "pâss". O zi întreagă nu a dat nimeni nimic. Doar B1TV, parcă era "Europa Liberă" de pe vremuri.

Bun, revenim la stilul ăsta de presă. S-a spus că dumneavoastră aţi contribuit enorm la destructurarea presei. Chiar într-o emisiune TV aţi spus că Bogdan Chirieac face parte din presa ticăloşită, aţi spus-o acum câteva luni.

Traian Băsescu: Da, şi nu v-a probat această stenogramă? Eu am observat că încerca să îl apere Macovei, dacă am înţeles bine stenograma. Domnule, ăsta a avut comportamentul unui peşte. A unui peşte care îi duce domnului Roşca Stănescu victima pentru şantajat. Ăsta este Chirieac!

Radu Moraru: Mi-a plăcut titlul "Bogdan Chirieac a condus-o pe nevinovata ANI la lupul SRS".

Traian Băsescu: Să ştiţi că nu este singular acest mod de a face presă.

Radu Moraru: Dar este presă sau este o organizaţie de...?

Traian Băsescu: Este o organizaţie. Nu aţi văzut că şi Roşca Stănescu nu spune "eu", ci "noi, noi"...

Radu Moraru: Ce ligă o fi asta? Că am văzut că este altă ligă, se cheamă într-un fel?

Traian Băsescu: Este liga din sistemul ticăloşit, domnule Moraru, de care vorbeam în anul 2004 şi acum aveţi şansa uriaşă, toţi, români şi ziarişti, să o vedeţi la suprafaţă. Uitaţi-o cât este de disperată, a ajuns să utilizeze mijloacele mass-media pe care le au la dispoziţie pentru intoxicări. Acest domn, Sorin Roşca Stănescu este pur şi simplu o părticică, o picăturică din gurile de foc de atac, îndreptate pe tot ce nu le convine lor. Lor! Lor înseamnă mai mulţi! Poate o să spuneţi: "Domnule preşedinte Traian Băsescu, eşti în campanie, vezi-ţi de candidatură, de ce ataci pe unul sau pe altul?" Pentru că cinci ani nu am putut să vorbesc, condiţia de preşedinte în funcţie nu-mi permitea, dar cea de candidat îmi permite. Vreau să ştiţi că expresia sistemului ticăloşit în România este ce vedeţi la Realitatea şi la Antene, tot acolo vedeţi oamenii care nici pe departe nu gândesc cum spun, dar pentru bani direcţia lor de atac este unică, inamicul public nr. 1, Preşedintele. Păi Preşedintele ne-a oprit să privatizăm Poşta, ne-a oprit să privatizăm sarea, Transelectrica...

Radu Moraru: Bine, ei mai spun ceva: că i-aţi oprit ca să luaţi dumneavoastră tot.

Traian Băsescu: Da, să le duc acasă... Deci, aceşti "noi" înseamnă instrumente gen Chirieac, Roşca Stănescu. Să îi fac mari şi pe alţii pomenindu-le numele?

Radu Moraru: Nu.

Traian Băsescu: Nu ar merita.

Radu Moraru: Mă zgârie fantastic de tare unele nume...

 

"Pe mine sistemul ticăloşit nu m-a învins, ca pe Emil Constantinescu!"

Traian Băsescu: Să ştiţi că sunt unii care se pretind onorabili, ştii? Dar s-au compromis din lăcomie. Vorbesc de ziarişti. În spatele lor sunt cei cu bani şi proprietari de trusturi de presă. Fie că vorbim de Vântu, fie că vorbim de Voiculescu. Iar tot la categoria "instrumente" intră oameni politici, domnule Moraru.

Când spuneam că sunt oameni politici controlaţi de unul ca Vântu, de unul ca Voiculescu, nu spun degeaba. Iar acest sistem, acum, luptă în disperare: ori dispare Băsescu din fruntea statului, ori, dacă nu, ştiu că trebuie să se schimbe. Este sistemul ticăloşit de care vă vorbeam, care nu m-a înfrânt ca pe Emil Constantinescu.

Ăsta a venit şi, după patru ani de mandat, a ridicat mâinile în sus ca şi cum era prizonier de război şi a spus: "Pe mine m-a înfrânt sistemul" Un şef de stat! Un şef de stat!!! Pe mine nu m-a înfrânt sistemul, mi-a fost teribil de greu, dar nu m-a înfrânt. Dar există o realitate: nici eu nu l-am înfrânt pe el. Ăsta e marele meu "challenge" pentru mandatul următor, dacă-l voi avea. Dacă nu, pe 22 şi pe 6 românii pot decide. Pot să aibă linişte cu Mircea Geoană, că vă spuneam de oameni politici.

Întrebaţi-l într-o emisiune pe Mircea Geoană de câte ori a fost chemat ca lacheu în Delta Dunării de Sorin Ovidiu Vântu să primească instrucţiuni în această vară? Puneţi-i această întrebare şi, dacă el nu vă spune, vă ajut eu.  Când un om de ăsta vrea să ajungă preşedintele României cu sprijinul acestei structuri care-şi spune "noi", te întrebi ce opţiuni au românii? Ce opţiune au? Liniştea garantată de Geoană, dar controlată de moguli şi de oligarhi.

Radu Moraru: Eu sunt de acord cu aproape tot ce aţi spus, de-aia o să iau o secţiune de la CNA, pentru că mi-e foarte greu să vă întreb nişte chestii puerile, dacă aveţi probe? Că le aud 22 de milioane de români.

Traian Băsescu: Da.

Radu Moraru: Dar aş face nişte precizări: în aceste trusturi să ştiţi că există şi o altă categorie de ziarişti, tineri, plătiţi, sigur mai prost, sunt ziariştii cărora le-au scăzut salariile, dar care muncesc pe bune. Fără ei n-ar merge ăştia să...

Traian Băsescu: Domnule Moraru, dacă observaţi încerc să dau nume şi nu să generalizez, pentru că îi ştiu pe ziariştii care, săracii, stau la poarta Cotroceniului şi de ninge, şi de plouă, şi de e soare. Măi, ăia sunt nişte ziarişti de teren care aleargă, săracii, după o informaţie...

 

Ce a căutat Mircea Geoană la Moscova?

Radu Moraru: Dar cu Mircea Geoană e cam dur spus că un candidat la preşedinţie, care are şanse mari să intre în turul doi, după unele sondaje vă bate din primul tur chiar...

Traian Băsescu: Chiar să şi câştige.

Radu Moraru: ...să fie chiar aşa. Adică nu cred că există în România un om de afaceri, cel mai mare să fie, să sune aşa: "Hai băi, vino încoace, hai". Nu cred. Totuşi, e prea mult, domnule preşedinte, e prea mult...

Traian Băsescu: Dar ce ziceţi dacă te sună preşedintele României pe tine, preşedintele Senatului, şi nu-i răspunzi pentru că discuţi cu Vântu? Ce ziceţi de asta?

Radu Moraru: O să-l întreb.

Traian Băsescu: Nu-i răspunzi 30 de minute Preşedintelui. Nu-i răspunzi două ore preşedintelui României şi eşti numărul doi în stat. Şi poţi bănui că preşedintele României ştie pe unde te afli şi nu-i răspunzi la telefon numărului 1 în stat. Numărul 2 nu-i răspunde pentru că nu poate fi deranjat când vorbeşte cu Sorin Ovidiu Vântu. Nu este posibil!

Radu Moraru: Poate era supărat pe dumneavoastră?

Traian Băsescu: Nu, nu. Încă nu apucase să se supere. Acum e supărat.

Radu Moraru: Am văzut pe HotNews, şi HotNews pentru mine e un reper în presa românească, că Mircea Geoană ar fi fost plecat din ţară la Moscova. Sigur, au fost şi nişte speculaţii date apoi de alţi oameni politici pe piaţă, mă refer aici la Crin Antonescu, că ar fi primit un sprijin economic. Ştirea e că a fost la Moscova. Aveaţi informaţia asta ca şef al CSAT? Trebuia sau nu era obligatoriu, dacă e o vizită privată?

Traian Băsescu: Nu pot decât să vă confirm că a fost la Moscova. O să-i răspund mâine, poimâine domnului Crin Antonescu, pentru că mi-a trimis o scrisoare. Dar ca să aveţi imaginea - pentru că nu vreau să discut mai mult - aduceţi-vă aminte că, după luna aprilie, într-o împrejurare, am spus "e bine că pleacă din CSAT". Căutaţi în declaraţiile mele de presă şi veţi...  

Radu Moraru: Mi-e şi frică să spun, că eu ştiu când aţi spus, dar deja, mai verific, să nu...

Traian Băsescu: Da. Există această declaraţie şi aveam în vedere exact acest lucru, că nu poţi să fii vicepreşedinte CSAT şi să pleci la întâlniri organizate de nu ştiu ce oameni la Moscova, fără ca măcar să îl informezi pe preşedintele CSAT-ului. Am auzit că domnul Diaconescu a spus astăzi public o minciună: că a informat toate organele abilitate. Nu ştiu pe cine o fi informat, dar pe preşedintele României trebuia să îl informeze.

Dacă preşedintele Senatului nu a făcut-o, trebuia să îl informeze că pregăteşte un dosar. În primul rând, trebuia să contribuie la ce are de spus Mircea Geoană acolo, pentru că nu putea să facă propria lui politică, dacă se ducea cinstit la Moscova. Şi trebuia să stabilim nişte repere, fie că era vorba de repere energetice, de repere de politică de vecinătate, de repere de siguranţă, securitate la Marea Neagră, de repere de relaţii cu ţările din Asia Centrală. Trebuia să le discutăm înainte de a pleca.

Radu Moraru: A spus că a fost o vizită privată. Vizită privată poate să fie, nu ştiu, s-a dus poate să discute despre fotbal...?

Traian Băsescu: Şi eu cred la fel, cred că s-a dus la băi, la Moscova.

 

Explicaţia simplă a episodului "Mircea Dinescu"

Radu Moraru: Bună poanta. Nu, eu nu cred. E cam frig de băi. Dar ştiţi ce nu am înţeles eu? De ce nu l-aţi primit pe Mircea Dinescu pe scenă, acolo la microfon, la Craiova, că ieşea un talk-show?

Traian Băsescu: Am avut un sentiment - uite, o spun foarte cinstit - un sentiment de repulsie. Eu sunt convins, şi el a şi declarat, că nu ar fi făcut... ar fi spus lucruri simpatice. Foarte bine, frate Dinescule, dar lasă-mă, domnule! La ce vrei să vii pe scenă cu mine să spui lucruri simpatice, când tu în fiecare seară mă faci în toate felurile? E o chestie de demnitate. Tu crezi că eu, Traian Băsescu, pot să vin să stau lângă tine sau să te primesc lângă mine când tu în fiecare seară mă faci în toate felurile, spui toate minciunile cu putinţă şi îţi mai miroase şi gura a petrol? Faci toate lucrurile astea şi vrei să vii ca şi cum nimic nu s-a întâmplat? Vii pe scenă cu mine la un miting electoral care nu era al lui, era un miting organizat pentru candidatul la preşedinţie.

Mai şi spui pe urmă că vrea după miting să mergem să mâncăm la el. Cum să stau, mă frate, să mănânc din farfuria ta când tu în fiecare seară faci ce faci? Cât de lipsit de demnitate aş fi putut să fiu eu să accept o invitaţie de la unul care mă umileşte, şi nu doar în faţa a 22 de milioane de români.

Radu Moraru: Dar de ce le luaţi aşa de în serios de la toţi, şi de la Dinescu, şi de la...? Vă dor lucrurile astea?

Traian Băsescu: Sigur că mă dor, domnule. Avem fiecare familie.

Radu Moraru: Păi se spune că aveţi stomacul tare.

Traian Băsescu: Am stomacul tare, dar nu pot să nu mă gândesc: "Mama ce-o gândi?" Na, cât îs de în vârstă....

Radu Moraru: V-a sunat mama să vă întrebe: e adevărat?

Traian Băsescu: Las-o pe mama, doar ţi-am dat un exemplu. Stau cu trei fete în casă, da? Bun, nu stau în casă la mine; cea mică mai stă, cealaltă e la casa ei. Când văd la televizor ce spune Dinescu şi pe urmă să vadă că ta-su s-a dus să mănânce friptura lui Dinescu? Cât de jos trebuie să fii ca să faci lucrul ăsta sau cât de lipsit de scrupule trebuie să fii să îl inviţi la masă pe unul pe care îl faci în toate felurile? Ce să arăţi, că...? Am înţeles că spunea "la mine a venit şi Geoană, a venit şi Iliescu, a venit şi...". Băi frate, or fi venit, dar probabil că înainte să vină le făceai altceva, nu îi înjurai, îi pupai pe undeva. Dar nu mă chema pe mine...

Radu Moraru: Pe obraji, nu... Domnule preşedinte, eu m-am prins. Ştiţi de ce e aşa?

Traian Băsescu: Deci, domnule Moraru, ca să ne înţelegem. Vă dau cuvântul meu de onoare că nu am nimic cu acest om, cum nu am cu nici unul care spune toate prostiile. Roşca Stănescu - pentru el eram acum vreo lună şi jumătate terorist, vindeam arme la terorişti, da? Iar el, şantajist ordinar. Nici măcar nu mă deranjează, dar nici nu pot să nu îi spun. Niciodată nu am să îi port nici ranchiună, nici nimic, că nu pot eu. Dar să îmi ceri să fiu într-o relaţie publică amicală cu tine, când tu faci ce faci? Dumnezeu să mă ierte, asta nu pot.             

Radu Moraru: Am înţeles, dar eu vă spun de ce. Aşa e la noi, în România, în politică. Eram într-o emisiune la "Naşul" cu un senator sau deputat, îl prinsesem că furase băni, ăia de chirie. Dacă ţineţi minte serialul. Nu mult, 25 de milioane pe lună fura omul, alţii chiar mai mult. L-am prins, am dat cu el de pământ, mă rog - eram indignat, poate că am şi exagerat. Cum zicem noi, l-am dat de pământ. La final, când să plece, vine omul şi mă pupă. Şi am rămas aşa; zâmbea omul, dădea mâna. Zic: "Dom'ne, păi eu te-am... totuşi, adversar...". Zice: "Păi eu te mai pup o dată, că mie mi-a plăcut emisiunea". Deci ce să...? Asta e România. Mie Dinescu mi-e simpatic, pe de altă parte.

Traian Băsescu: Bun. Şi mie mi-e simpatic, atâta timp cât nu exagerează. Când exagerează nu mai are nimic simpatic în el, devine doar unul din corul de răspândit minciuni.            

Radu Moraru: I-aţi numărat câţi sunt?

Traian Băsescu: Nu. N-am numărat şi nici nu am făcut listă. Pur şi simplu, când îi prind le spun şi eu.            

Radu Moraru: Mi-e că or fi tot 322 şi acolo, aveţi grijă, eu zic să îi număraţi. Luăm o scurtă pauză, ne întoarcem în câteva minute.

 

Proiectele următorului mandat: "prioritatea numărul 1 este modernizarea statului român"

Radu Moraru: Am revenit, suntem aproape de final şi pot să vă dau o veste bună, am primit-o chiar acum din Italia: noi am câştigat alegerile în Italia şi e vorba de filmul "Francesca", realizat de echipa noastră, Bobby Păunescu. Am învins-o pe Alessandra Mussolini, care n-a putut să interzică filmul în Italia. Aşadar, filmul gata, intră în Italia! Am bătut-o pe nepoata lui Mussolini! Meritul este şi al casei de distribuţie Fandango, că nici ăia nu sunt chiar oricine şi e ca în România, cine are muşchi câştigă. Domnule preşedinte, aveţi şanse mari să fiţi preşedintele României pentru încă un mandat de 5 ani sau patru, că aţi zis că cedaţi un an din mandatul dumneavoastră. Ce vă propuneţi să faceţi în aceşti cinci ani?

Traian Băsescu: Domnule Morar, îmi propun să fac cu prioritate ceea ce am promis în 2004 şi n-am reuşit să fac în 2005, crezând că este mai uşor să schimbi România decât este în realitate. Deci, prioritatea zero este modernizarea statului român, care a început cu noua lege a salarizării, cu desfiinţarea a 112 agenţii, cu noua lege a pensiilor, cu noua lege a educaţiei naţionale. Ne trebuie o nouă lege a sănătăţii, care să pună sistemul de sănătate la dispoziţia cetăţenilor, şi nu invers. Dar esenţa modernizării, în interiorul modernizării statului, este modernizarea Parlamentului, motiv pentru care am emis decretul de organizare a referendumului pentru Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Dacă românii spun "Da" pe 22 la ambele întrebări, atunci se începe şi reforma instituţiilor politice.

 

"Putem hrăni 80 de milioane de cetăţeni, dar importăm 70% din alimente"

Traian Băsescu: Al doilea lucru: trebuie să ne trezim din neglijarea agriculturii. Am fost şi eu un timp în această capcană a socotelilor contabile care se fac şi la Bruxelles, nu numai aici - că de asta se tot aude de reducerea subvenţiilor la agricultură - în care privim câţi bani băgăm în agricultură la subvenţii şi ne uităm că are o contribuţie în PIB de 4%-6% pe an. Dar nu se face treaba până la capăt, adică se ia valoarea producţiei agricole. Dar nu se spune: frate, dar industria alimentară?

Pentru că producţia agricolă este doar materie primă pentru industria alimentară, pentru creşterea de animale, pentru toate cele. Deci, dacă punem în capul agriculturii sau în prelungirea agriculturii o industrie alimentară pe care s-o amplasăm cu IMM în mediul rural, cu mari unităţi de procesare în mediul urban, noi inversăm raportul. Acum, deşi putem hrăni 80 de milioane de cetăţeni, după potenţialul agricol, importăm 70% din alimente. De ce? Pentru că nu avem această industrie alimentară!            

Radu Moraru: Şi ne face mai săraci. Noi cheltuim mulţi bani aici.

Traian Băsescu: Fermierul rămâne sărac, pentru că el vinde grâul, carnea... se duce cu porcul viu îndată, vine Crăciunul. Ce ar fi dacă din mediul rural ar pleca produse din carne, salamuri, şuncă, tot ce se face din carne, conserve de carne, ar rămâne plusvaloarea în mediul rural. Aşa, pleacă marfa brută. A dat de mâncare la zece porci un an de zile, ca să-i vândă în viu la oraş. Rămâne tot sărac.

 

"România are două industrii care nu pot fi delocalizate: agricultura şi turismul"

Traian Băsescu: Apoi este turismul, pe care iarăşi trebuie să-l valorificăm. Oricâte glume s-ar face pe seama Elenei Udrea, România are două industrii care nu pot fi delocalizate şi sunt de mare perspectivă: agricultura, cu industria alimentară, şi turismul.

În rest, orice altă industrie, v-aţi uitat la Nokia? A venit de la Bochum, din Germania, a ajuns lângă Cluj, la Jucu, şi, peste 15-20 de ani, se va duce în Kazahstan.  V-am dat doar un exemplu, dar nu ştiu cât o să mai producă ştiu eu ce altă întreprindere în România. Se va delocaliza pentru că atunci când nu ai materie primă pentru o anume industrie ea este convenabilă investitorului cât timp salariile sunt mici şi poate să realizeze un profit mai mare decât în ţările în care salariile sunt mai mari.

Deci, pe măsură ce ne cresc salariile, trebuie să privim şi la industriile care pleacă din România. Ce nu poate pleca din România? Pământul, pentru agricultură, dealurile şi păşunile pentru crescut animale. Trebuie să punem o industrie alimentară să valorificăm acest dat de la Dumnezeu, condiţii pentru agricultură. Ce nu mai pleacă din România? Marea Neagră nu pleacă, munţii frumoşi nu pleacă, pârtiile de schi nu pleacă, apele... deci, turism! Apele nu pleacă, staţiunile balneare nu pleacă, poţi să faci turism balnear şi aşa mai departe. Este o altă ramură care nu poate fi delocalizată. Trebuie să o facem prioritate.

 

"Tinerii absolvenţi - a treia direcţie pe care trebuie să mergem"

Traian Băsescu: Ce nu mai pleacă din România, domnule Moraru? Creierul. Am fost azi la Oracle. Este probabil cea mai mare "companie pui" a lui Oracle din SUA, Oracle din Philadelphia, unde lucrează 1500 de tineri străluciţi care fac softuri, care fac management, care fac taxele pentru licenţe în toată lumea asta. De aici, de la Bucureşti, dacă nu aţi ştiut, cea mai mare companie de soft industrial din lume controlează activitatea în 40 de ţări şi face şi asistenţa tehnică.

Dacă sistemele de la Mercedes se defectează, sistemele de control al producţiei, să ştiţi că se sună la Bucureşti, da? La Centrul Oracle de la Bucureşti.

Dacă la nu ştiu ce mare bancă din Franţa sau Germania se întâmplă ceva, se sună la Bucureşti pentru repunerea în funcţiune a sistemului soft Oracle pe care îl utilizează.

Nu mai vorbim despre BCR, care sună tot acolo, la ăştia 1500 de copii deştepţi, vârsta medie 26 de ani, 1500 de copii recrutaţi din România. Tineri absolvenţi - aceasta este o a treia direcţie pe care trebuie să mergem, să o stimulăm.

 

"Până nu restabilim sentimentul de patriotism nu putem merge înainte"

Traian Băsescu: Nu în ultimul rând, trebuie să ne aducem aminte şi de valori. Măi oameni buni, de 20 de ani suntem în tranziţie. Uite că s-a mai terminat şi tranziţia asta! Dovada e faptul că a trecut peste noi (trece îndată - în trimestrul I, II, anul viitor ieşim din criză) criza economică. Şi nu ne-a zdrobit. Suntem aici!

Pentru că ţara nu mai este la fel de fragilă ca în anii '90. Şi dacă tot am scăpat de tranziţia aceasta şi am trecut şi prin proba de foc a unei crize economice şi ne reluăm la anul creşterea economică, cred că a venit timpul să ne gândim şi la valori. Parcă prea dispreţuim patriotismul. Îi vedem de multe ori în ieşiri publice televizate, la radio: le este silă de România, nu le trebuie România, nu le place România, numai vorbe rele au pentru ţara lor.

Domnule Moraru, până nu restabilim sentimentul de patriotism faţă de ţara noastră, să ştiţi că nu putem merge înainte. Pentru că numai valorile comune fac naţiunile solidare cu obiectivele lor.

Eu am convingerea că o să ne aducem aminte că avem o istorie de care nu are de ce să ne fie ruşine. De ce le este ruşine unora, la televizor, când se gândesc la ţara lor?! Dacă priveşti la istoria acestei ţări, cu bunele şi relele ei, observăm o mare realitate: suntem un popor care a stat între trei imperii, la răsărit Imperiul Rus, la sud Imperiul Otoman, la apus Imperiul Austro-Ungar. Şi suntem aici toţi 22 de milioane. Ne vorbim limba, ne cântăm cântecele populare, ne cântăm doinele, ne respectăm tradiţiile.

Deci, nu ne-au înfrânt trei imperii. Aici suntem. De ce să ne fie ruşine de noi?            

Radu Moraru: Le-am mai pus şi piedică...

Traian Băsescu: Le-am mai pus şi piedică uneori. Deci, de ce mi-ar fi ruşine...?

Domnule Moraru, eu vă spun un lucru pe care eu îl cred. Vom revitaliza noi, până la urmă, mândria de a fi români, patriotismul. Pentru că avem de ce să fim mândri: avem cultură frumoasă, avem tradiţii frumoase, avem istorie frumoasă, avem viitor frumos, da? Suntem în UE, nu ne mai poate opri nimeni.

Dacă noi ne-am redeştepta sentimentul de patriotism, eu vă asigur că naţiunea ar fi mult mai legată şi un lucru paradoxal... Uite, o să vă spun - şi vă rog să mă scuzaţi că vorbesc despre mine în acest moment - dacă nu m-aş fi gândit că menirea mea este să servesc ţara asta, dacă n-aş fi avut această valoare care se numeşte patriotism, probabil că aş fi fost tentat: ce să am atâta supărare şi cu mogulii şi cu oligarhii? Hai bă să ne înţelegem, că ce-mi pasă mie de ţara asta şi să-mi fie bine şi cu Iliescu, şi cu Vanghelie!

Deci, eu cred că retrezirea sentimentului de patriotism ne face mai verticali. A fost primul motiv pentru care eu n-am cedat la ceea ce se numea "sistemul ticăloşit", pentru că mi s-a părut că n-aş face ce trebuie pentru ţara mea. Mi-ar fi mie mai bine, dar la ce mi-ar folosi dacă mie mi-ar fi mai bine şi n-aş continua ce am promis?

Un drum greu, dar îl iei în piept şi te duci cu el că asta e obligaţia, dacă-ţi iubeşti ţara şi idealurile.            

Radu Moraru: Dar ceilalţi credeţi că nu-şi iubesc ţara?

Traian Băsescu: Domnule Moraru, eu cred că şi-o iubesc, dar declară altfel şi fac altfel. Sigur, nu pot să spun că, ştiu eu, unul căruia eu îi spun mogul sau oligarh nu-şi iubeşte ţara. Dar şi-o iubeşte condiţionat: ori face business ce vrea el, ori dacă nu, nu-l interesează, terfeleşte simbolurile ţării, îşi discreditează preşedintele...

Găseşti câte un nemernic de ăsta care e în stare să pună în circulaţie internaţională că şeful statului român este implicat cu frate-său în trafic de armament pentru terorişti. Cum poţi să faci...? Această ştire a făcut ocolul lumii. Cum poţi s-o faci, cum te lasă inima să fii atât de ticălos?            

 

"Ţara asta a încetat să mai fie a LOR. De-asta vedeţi şi furia asta..."

Radu Moraru: Poate joci în altă echipă, poate joci cu alte tricouri?

Traian Băsescu: Joacă la noi, la... N-aţi văzut cum spune în stenogramă: "noi" te protejăm...

Radu Moraru: Dacă mă lăsam protejat de ei nu eram astăzi aici, că ştim cu toţii cum au protejat pe mulţi...
Domnule preşedinte, vreau să vă explic un lucru foarte simplu pe care cred că îl înţeleg: domnule preşedinte, noi, de 20 de ani, atunci când ni s-a promis în decembrie că ni se dă ţara înapoi după 50 de ani, noi ţara asta încă nu ne-am luat-o înapoi. Este suferinţa pe care o văd la fiecare om. Ţara asta e tot a lor. Nu a ajuns să fie ţara noastră. Să o primim, să semnăm pe ea, să spunem: bă, de azi înainte, aşa cum respect regulile în toată Europa când mă duc, şi în ţara mea o să le respect. E ţara mea şi, de azi înainte, gata cu ei. Să se care, să rămân în ţara mea, sa fie a mea.

Traian Băsescu: Nu. Haideţi să rămânem în limitele legii şi ale democraţiei. Eu zic că, din decembrie 2004, după ce am devenit preşedinte, nu există nici un om de afaceri în ţara asta care poate spune că preşedintele României a făcut un aranjament cu el. Dacă există să o spună public şi eu suport oprobiul unei astfel de acţiuni.

Ţara asta a încetat să mai fie a celor care o manipulau odată cu preluarea mandatului de către mine. De-asta vedeţi şi furia asta, pentru că n-au mai putut continua privatizările. Aşteptau, era marea aşteptare la Vântu pentru Poşta Română, la Voiculescu pentru resursele de sare ale ţării, că nu numai Oltchim consumă, dar gândiţi-vă câţi bani se fac când vinzi sare pentru iarnă să arunci pe toate drumurile patriei, judeţene şi naţionale?

Ţara asta n-a mai fost a lor când domnul Patriciu a constatat că legea funcţionează şi pentru el şi procurorul şi-a permis să-l ia şi să-l bage în arest o noapte. Ţara asta n-a mai fost alor... uitaţi-vă la Remeş, că schiaună că nu ştiu ce i-a făcut preşedintele. El nu spune că a luat şpagă, ci că i-a făcut preşedintele ceva. Ţara asta nu a mai fost a lor pentru că nu s-a privatizat Romgaz...

Radu Moraru: Da, dar avem sentimentul că se pot întoarce. Adică nu suntem siguri, încă n-am luat ţara să semnez pentru ea, să ştiu că de azi înainte vor fi reguli pentru toţi, la fel.

Traian Băsescu: De data asta nu şi-o pot lua singuri înapoi. Numai românii le-o pot da înapoi pe 22.            

Radu Moraru: Credeţi că e atât de vital votul, să zicem, e mult mai important acum decât a fost în 2004?

Traian Băsescu: Este important pentru că s-a dovedit ceva: că pot să nu aibă mâna pe instituţiile statului. Pot să încerce să le şantajeze ca pe draga ANI, Macovei, da? Pot să încerce... Problema este dacă le reuşeşte. Cum a încercat şi cu mine Roşca Stănescu: ori te distrug, ori închizi dosarul lui Patriciu. Ca şi cum eu eram şi judecător, şi procuror. El nu înţelesese că venise un preşedinte al României, nu un lacheu al oligarhiei, la Cotroceni. Asta nu înţelesese şi asta n-au înţeles mulţi, vreo doi ani.

Când s-au prins au spus: hai să scăpăm de el. Suspendare în parlament, că noi, toate partidele, trebuie să eliminăm pe unul care nu înţelege că noi suntem jupânii şi nu poporul român. Eu m-am dedicat românilor timp de cinci ani. Şi aşa voi rămâne în mandatul următor.

Radu Moraru: Credeţi că românii v-au înţeles şi în momentele uşoare şi în cele grele?

Traian Băsescu: Nu, pentru că nici n-am putut să explic. Nici nu-i de explicat tot timpul. Poate doar acum, că sunt la sfârşit de mandat, trebuie să dau nişte explicaţii publice de ce a fost atâta confruntare în acest mandat. Dar românii pot rezolva confruntarea. 

 

"Pe timpul mandatului meu n-aţi auzit de nici o fraudă la privatizare"

Radu Moraru: Referendumul se ţine sigur, sau îl suspendă cineva?

Traian Băsescu: Nu, n-au cum să-l suspende. Ar fi un abuz fără margini ca cineva să suspende decretul preşedintelui. E drept constituţional. Dar, aşa cum v-am spus, România poate să rămână în mâna românilor pe 22 sau românii, prin vot, pot să le-o da înapoi, să fie aşa cum a fost în timpul lui Iliescu. La mine n-aţi auzit de nici o fraudă la privatizare. Singurul dubiu, şi se pare că e rezolvat, e chestiunea cu Sterling-ul, cu Marea Neagră. Dar în rest să mai auziţi de privatizări de gen Alro, Petrom, n-aţi mai auzit. Asta-i doare.

Dacă vor fi privatizări, trebuie să fie transparente şi pe bani şi nu apucate de şmecheri.            

Radu Moraru: Dar aveţi un aranjament cu un om de afaceri, îmi aduc aminte. În 2005, l-aţi sunat pe un om de afaceri, fratele dumneavoastră şi i-aţi spus: bă, plăteşte-ţi datoriile... Da? Mi-aduc bine aminte, nu? Avea datorii la stat. Vă spun ceva: sunt oameni de bună-credinţă în ţara asta care o duc greu că au datorii. Au mai rămas în urmă. Vine întreţinerea, vine... Vă rog ceva în numele tuturor, a 22 de milioane: domnule, să nu scumpim iarăşi curentul, vreun gaz, să ne trezim iar, că am văzut o vorbă cu curentul electric. Adică, ne puneţi o pilă. Poate mai lăsăm curentul electric să se mai relaxeze.

Traian Băsescu: Eu nu ştiu să se pună problema creşterii preţurilor, cel puţin anul ăsta şi până la primăvara anului viitor. Deci, nu trebuie să înţeleagă cineva că în primăvara anului viitor vor fi creşteri de preţuri. Dar n-am auzit. Şi dacă ar fi fost ceva în intervalul ăsta, aş fi ştiut că se preconizează o mărire de preţuri.            

Radu Moraru: Şi fiindcă suntem la final, domnule preşedinte, vă invit să facem poza în faţa telespectatorilor, poza de grup, ca să zic aşa, de final, cu o întrebare. Eu vă spun ca lucrător în presa asta şi mai frumoasă, şi mai urâtă de aproape 18 ani că este cel mai mare câştig pe care l-a adus preşedintele Traian Băsescu în presă este "gălăgia". Înainte era o linişte în presă, cam ca aia cu stenogramele. Nu mişca nici musca. Gălăgia mie îmi place. Presă nu se face decât în gălăgie. Vă mulţumesc pentru asta, domnule preşedinte.

Traian Băsescu: Să ştiţi că unul din lucrurile esenţiale care trebuiesc făcute este să fie lăsată libertate presei, chiar dacă nu-ţi convine că te înjură în fiecare seară. Libertatea presei va face ca, până la urmă, presa să se autoregleze. Eu sunt convins că asta e singura soluţie: autoreglarea presei. Presa a avut acum o lecţie pe care a văzut-o pe viu. Persoanele importante din presă nu pot să spună că nu ştiu de şantajul pe care îl practică destui ziarişti. Nu mulţi, dar am spus "destui". Ei ştiu.

Ce au văzut acum cu Sorin Roşca Stănescu trebuie să îi facă să se cureţe în interior, dar numai ei o pot face singuri. Eu vă mulţumesc mult pentru o seară minunată.            

Radu Moraru: Vă mulţumim, mult succes! A fost Traian Băsescu, nu pe Calea Victoriei deocamdată, ci aici, în locul în care a venit să vă convingă că nu trebuie suspendat. Să fiţi iubiţi!

Traian Băsescu: La revedere. Vă mulţumesc mult. O seară bună. Şi, chiar dacă nu vreţi să votaţi pentru preşedinte, votaţi pentru referendum pe 22. Neapărat. Că aici suntem doi care nu ne-am înţeles: preşedintele şi majoritatea parlamentară, cum să arate Parlamentul. Singurul care poate decide în locul celor doi e poporul român, prin referendum. Nu rataţi ocazia, vă rog mult!

Radu Moraru: Domnule preşedinte, e emisiunea mea, vă rog frumos, da? Da? Să fiţi iubiţi!

Traian Băsescu: Stai, dar nu s-a închis? Se mai transmite?

Radu Moraru: S-a închis? Staţi un pic... S-a închis emisiunea sau...? S-a închis? Dar ce, a venit Iliescu? Nu, nu s-a închis. Suntem în direct. Să fiţi iubiţi!

Traian Băsescu: La revedere!

Jumătate în glumă, jumătate în serios, Traian Băsescu a dat o replică huiduielii colective la adresa sa devenită, de ani buni încoace, politica unor posturi de televiziune şi a unor oameni de televiziune care şi-au arvunit caracterul şi profesionalismul.

Adevărul din spatele acestor două replici este însă unul extrem de serios: lipsa de libertate a presei schilodeşte orice democraţie.

Mircea Geoana si Bogdan Chireac - doua personaje care trebuie sa raspunda pentru faptele lor

Sorin Roşca Stănescu este director al ziarului "Ziua". Alături de Bogdan Chireac, amândoi jurnaliştii sunt o prezenţă constantă în platourile talkshow-urilor politice televizate. Citiţi acest material pentru a înţelege cine sunt formatorii de opinie din presa noastră centrală. Ei fac parte din "piesele grele" ale mass-media româneşti. Ei ne spun, seară de seară, ce e bine şi ce e rău în România. Ei ne spun pe cine ar trebui să votăm şi pe cine nu, din studiourile Realităţii lui Sorin Ovidiu Vântu şi din cele ale Antenelor lui Dan Voiculescu. Ei sunt: doi şantajişti de cea mai joasă speţă, slujitori devotaţi ai intereselor marilor oameni de afaceri care vor face orice ca să păstreze vaca de muls numită "România".

"Curentul" revenie cu partea a treia din stenogramele ticăloşiei, unde Bogdan Chirieac vorbeşte fără perdea despre viaţa politică din România, făcând totodată şi câteva dezvăluiri extrem de grave.

Chirieac declară, nici mai mult nici mai puţin, decât că Mircea Geoana, candidatul PSD la preşedinţie fură banii de campanie, zeci de milioane de euro, şi îi dă socrei sale, Margareta Costea, pentru a-i pune la păstrare că, deh, vin vremuri grele. Acuzaţia, extrem de gravă, a lui Chirieac,  este argumentată prin  eşecul anticipat al lui Geoană în alegeri, de care acesta ar fi conştient, considerând probabil că nu e cazul să mai irosească banii pe o campanie din care oricum va ieşi pierzător.

Din dorinţa de a se da informat şi de a-l impresiona pe Macovei, Chirieac dezvăluie şi de unde a strâns Geoană zeci de milioane de euro: din vânzarea locurilor  în Parlament şi în Guvern, având în vedere că în 2008 au fost alegeri parlamentare, în urma cărora PSD a ajuns la marele ciolan. Potrivit declaraţiilor lui Chireac, Geoană s-a înfruptat din plin din borcanul cu miere al puterii, a adunat ca o furnicuţă şi banii obţinuţi din vânzarea funcţiilor şi n-a  împărţit cu alţii, motiv de mare supărare. Pentru aceste lucruri, Chireac susţine că Mircea Geoană, vânzătorul de locuri în Parlament şi Guvern, va plăti cu vârf şi îndesat, urmând o campanie de presă dură în care „i se va băga p..a până-n epiglotă".

Bogdan Chireac, cel care ne vorbea recent de deontologie şi morală, chiar şi după apariţia în presă a stenogramelor, încearcă să acrediteze ideea, pe parcursul discuţiilor cu Macovei,  că-l are la mână pe ministrul Cătălin Predoiu, despre care spune că „mi l-au făcută", referindu-se la o înregistrare cu camera ascunsă apărută la Realitatea TV.
Probabil tot din dorinţa de a epata cu informaţiile sale, Chirieac scapă şi o informaţie care l-ar putea lovi puternic pe bunul său prieten Sorin Roşca Stănescu. Chireac povesteşte cum l-a ameninţat Roşca la telefon pe preşedintele Traian Băsescu, pentru a-i apăra pielea prietenului Dinu Patriciu. Or, tocmai Roşca s-a lăudat recent că a câştigat în justiţie procesul cu Evenimentul zilei, care-l acuzase de şantaj la preşedinte. Acum, în lumina noilor dezvăluiri, Evenimentul Zilei poate cere redeschiderea dosarului şi-l poate chema pe Chirieac să declare adevărul despre Roşca, în faţa instanţei.

Noi ştim că SRS acţionează nu numai la ordinele mogulului Vîntu - invocat cu respect de executantul Chirieac - ci şi la directivele vecinului şi tovarăşului său, oligarhul Patriciu, care îi mai este şi naş. Carevasăzică, după cum unui-i „fra'su dracului", altul e naşul „Naşului".

Întrebarea este simplă: dacă cei doi „derbedei cu ştaif" sunt atât de mari în grad în compartimentele lor speciale - sunt şefi, nu?! - cum trebuie să fie în această Reţea „boşii" Clanului Şantajiştilor, şefii şefilor?! Aşa mai înţelegem şi noi ce vrea Traian Băsescu, prin demersul său de expunere a „naşilor", „maeştrilor", „profesorilor" şi, nu în ultimul rând, a „bunicuţelor" mafioţilor. Lumea interlopilor politicii şi informaţiilor provoacă, pe drept cuvânt, scârbă.

Din această nouă conversaţie mai aflăm şi cum s-a întâmplat când Roşca i-a promis „că-l face", „îl termină" pe preşedintele României, atunci când Băsescu „a vrut să-l fută pe Patriciu". 

Un adevărat „insider", Chirieac ştie şi cum a vândut şeful Senatului, al doilea om în stat, fotolii în Parlamentul şi Guvernul României.

Bogdan Chirieac: Şi de ce mi l-au futut şi pe Cătălin Predoiu?... N-am apucat să vorbesc cu Vîntu faţă către faţă. Chestia aia făcută de Realitatea cu intratul în vestiar peste el. Băi, nu se poate aşa ceva.
Cătălin Macovei: Ei, nu se poate. Bine că n-a intrat la duş.
BC: Da, mă. Aşa ceva, şi înregistrare ilegală. Băi, nu se poate aşa, băi, nu se poate aşa ceva. Şi Vîntu ştia de chestia asta că i-am zis: „Băi, ce pula mea, mă, asta-i Realitatea?" Face: „Să mă dai în judecată!". 

CM (întrebător): Aa?
BC: „Să mă dai în judecată!"
CM: Cine-a zis?
BC: Vîntu! Tre' să ajung să vorbesc faţă către faţă cu el.

De dragul lui Patriciu, Roşca îl ameninţă pe Băsescu

CM: Roşca e jucător. Într-un fel, să ştii că-mi place. Hai să fim sinceri. Omul ştie să joace.
BC: Băi, şi să ştii că dac-ajungi... Să ştii că eu am fost profund surprins de ce-a făcut atunci.
CM: Ţi-am zis, cu doza lui de ticăloşie.
BC: El este, era în acelaşi timp foarte bun prieten şi cu Băsescu, şi cu Patriciu, în mod real. Şi cånd Băsescu a vrut să-l fută pe Patriciu...
CM: Atunci s-au stricat, nu?
BC: Atunci s-a stricat. Atunci cånd l-a sunat pe Băsescu. Deci ei jucau table împreună la Snagov, la pula mea, înţelegi? Şi l-a sunat la telefon spunåndu-i: „Traiane, să-mi bag pula, dacă te iei de Dinu, te fac!". Iar Băsescu a ieşit în presă şi-a spus că a fost ameninţat de un jurnalist!
CM: Da, mi-aduc aminte episodul.
BC: Roşca Stănescu, pula mea, nu ştiu ce...
Bogdan Chirieac vorbeşte la telefon în limba engleză cu un „prieten din ţările calde", care îi solicită un CV pentru a putea fi cooptat în stafful său. Formează un număr de telefon unde îi răspunde „Dudişor", asistenta iubită, pe care o roagă să-i trimită CV-ul său prin fax domnului Ernst Rohrer. (rezumat)

Geoană a strâns câteva zeci de milioane

BC: Greu cu gagicile. Măcar să fii bucuros că esţi ok cu prietena. Pe mine m-a lăsat amanta iară. Aveam tot timpul discuţii. Şi apoi mă întreabă lumea de ce sunt aşa de rău la televizor.
BC: A fost de un ridicol absolut Geoană cu chestiile alea, 50.000 de case pentru familiile tinere cu chirie. Dom'le, n-a făcut una.
(Apoi dă un interviu unei ziariste de la „Gazeta de Cluj" despre referendum, în care afirmă că acesta nu are rost).
BC: Deci, Cătăline, începe o campanie anti-Băsescu şi anti-Geoană. O să spui, bine, de ce anti-Geoană? De ce? Geoană ştie că n-are nicio şansă şi atunci toţi banii pe care i-a stråns, şi a stråns cåteva ZECI DE MILIOANE, îi duce la soacră-sa. N-ai văzut aşa ceva. Bătråne, n-a plătit ni-că-ieri pe nimeni!
CM: De ce?
BC: Păi dacă tot pierde.
CM: Păi şi nu ţipă lumea, băi, banii, ţi-am dat banii, ce faci?
BC: Asta se întåmplă, asta se întåmplă. Deci, pă televiziuni, pă ziare, nene, îi bagă pula pånă-n epiglotă (n.r.: Mic cartilagiu al regiunii superioare a laringelui. Situată la extremitatea superioară a laringelui, ea face parte din peretele anterior al acestui organ; baza limbii se găseşte chiar deasupra şi în faţa ei.)

Vânzătorul de locuri în parlament şi în ministere

BC: E un fenomen! Să fuţi cel mai mare partid comunist, cel mai mare partid din Romånia, care-i partidul comunist, numai pentru bani. În condiţiile-n care-ai stråns, Cătăline... Lasă-mă-n pula mea! Deci ai våndut locurile-n parlament!... Aicia la stånga?
CM: Da, încolo...
BC: Ai våndut locurile în parlament, ai våndut locurile în ministere, ţi-ai luat banul, bătråne. Ai intrat pe toate „deal"-urile (n.r.: afacerile) şi s-au aşezat nişte lucruri. Şi frate, ai stråns bani. Ai luat cu şapte måini, ai luat cu pula mea...

Sorin Roşca Stănescu este director al ziarului "Ziua". Alături de Bogdan Chireac, amândoi jurnaliştii sunt o prezenţă constantă în platourile talkshow-urilor politice televizate. Citiţi acest material pentru a înţelege cine sunt formatorii de opinie din presa noastră centrală. Ei fac parte din "piesele grele" ale mass-media româneşti. Ei ne spun, seară de seară, ce e bine şi ce e rău în România. Ei ne spun pe cine ar trebui să votăm şi pe cine nu, din studiourile Realităţii lui Sorin Ovidiu Vântu şi din cele ale Antenelor lui Dan Voiculescu. Ei sunt: doi şantajişti de cea mai joasă speţă, slujitori devotaţi ai intereselor marilor oameni de afaceri care vor face orice ca să păstreze vaca de muls numită "România".

Dezvăluirile privind presupusul şantaj al jurnaliştilor Bogdan Chirieac şi Sorin Roşca Stănescu la adresa şefului ANI, Cătălin Macovei, continuă. Ziarul "Curentul" publică o nouă înregistrare audio în care protagonişti sunt, de această dată, doar Macovei şi Chirieac.

Discuţia dintre cei doi are loc după întâlnirea de pe malul lacului Snagov şi se învârte în jurul presupuselor documente compromiţătoare pe care Sorin Roşca Stănescu le-ar deţine despre Macovei. Citiţi mai jos, stenograma conversaţiei dintre şeful ANI şi Chirieac, aşa cum a fost redată de cotidianul "Curentul".

Cătălin Macovei: Cum eşti, Bogdane?
Bogdan Chirieac: Am avut şi perioade mai bune...
CM: Aşa e, na... Cu balamucul de rigoare... Tu ce faci?
BC: Bani.
CM: E bine dacă faci şi nişte bani. Înseamnă că faci şi lucruri bune...

BC: Ai văzut tu vreodată presa să facă lucruri bune în ţara asta?
CM: Dac-o spui tu, înseamnă că e chiar nasol.
BC: Am vorbit aseară cu el (Sorin Roşca Stănescu - n. red.) despre ce ar fi vorba şi a zis că sunt două înscrisuri.
CM: Aşa.
BC: Că p**** aceea s-a dus la el, da, deci două chestii olografe în p*** mea.
CM: Da...

BC: Şi că de data asta nu le-ar da, dar vrea şi el ceva la schimb, şi anume să avansezi cu dosarele lui Berceanu şi Videanu.
CM: Aha. Dar despre ce înscrisuri e vorba?
BC: Acum o să aflăm că dac-aş şti... Că el aseară...
CM: Înţeleg că-s chestii oficiale, nu-s amoroase.
BC: Habar nu am!
CM: Dacă-s amoroase n-are decât să le dea.
BC: Nici n-am vrut să insist, că era Ciuvică cu ochii pe noi.
CM: Aa, v-aţi văzut „face to face".
BC: Face to face, de ce? C-am fost aseară la emisiune cu el.
CM: De, frate, eu vreau să spună că nu mă mai uit la emisiuni, nu mai...
BC: Foarte bine faci.
CM: Îmi bag p***, m-am săturat.
BC: Foarte bine faci.
CM: Videanu şi Berceanu... Are lumea boală pe Videanu şi pe Berceanu.
BC: Aşa e...
BC: Dar ştii de ce are boală: că nu-mpart!
CM: Mănâncă singuri?
BC: Da.
CM: Nici asta nu e corect.
BC: Deci nu că fură, că de furat fură de rup.
CM: Băi, dar nu e corect.
BC: Dar nu-mpart nimic! Videanu i-a mai dat, Berceanu chiar mai puţin. I-au mai dat la campanie lui Băsescu, dar în rest nimic. Numai ei. Şi au perfectă dreptate ăştia: „Băi, du-te în p*** mea". Povestea ăsta, Victoraş Ponta, în guvern, nici la DIP-ul nu era aşa (Dan Ioan Popescu - n. red.), câte chestii din alea nediscutate bagă Videanu. Ştii că e şedinţă de guvern marţea asta...

BC: Şi ăştia-s prietenii tăi?
CM: Da.
BC: Mă rog.
CM: Da mă, dar asta e subţire. Mă gândesc.
BC: Trebuie mai multă grijă.
CM: Nu, ăla, creditorul e problema. Păi zicea că ce: să-i scriu eu! Doar n-am înnebunit? Asta e bluf! Îi dădea ăla... Păi îţi dai seama că dacă îi dădea astea şi-aş fi scris eu ceva, eraaaa...
(...)
CM: Să mă gândesc până luni să văd care-i problema... Deci eu credeam că-i altceva, cine ştie ce. Băi, dar mă crezi că acolo eu am fost pur şi simplu martor; eu n-am avut, şi ţi-am zis după, ce circ, că ăla a făcut urât. Bă, că să-mi dea ăla bani. Da mă, să-ţi dea banii, dar nu veni la mine, că eu am fost martor la încheiere şi mă duc oriunde şi spun că i-ai dat bani că el zicea că „ce, dom'le, nu mai recunoşti?". Ba da, dom'le, recunosc că i-ai dat banii, dar eu n-am nicio treabă.
BC: Şi ăsta de ce nu i-a dat banii.
CM: Că dracu să-l ia. Că n-a avut de unde.
BC: Dar pentru ce, ca să cumpere un pământ, ceva?
CM: Bogdane, sincer să fiu, nu ştiu ce e. Ăştia aveau nişte combinaţii cu terenuri între ei. Nu ştiu şi mai bine că nu ştiu.

CM: Nu ştiu, e foarte delicată. Până la urmă, dacă e să scrie... Mă, omule, tu nu-nţelegi că acuma chiar n-am niciun interes să te mint pe tine: chiar nu am avut nicio treabă.
BC: Nu asta-i problema.
CM: Ştiu că nu asta-i problema, legal vorbind.
BC: Nu ai niciun fel de problemă în planul legalităţii. Problema este strict în planul imaginii în ceea ce te priveşte.
CM: Da
BC: Aia, în pula mea.
CM: Păi da,  poa' să scrie, e escroc. A escrocat, pă p*** mea.
BC: A escrocat, n-a escrocat...
CM: Bogdane, dar asta vreau să spun că e o chestie de când lucram în domeniul privat. Deci nu-i acuma. E din 2007. N-aveam nicio funcţie publică.
BC: Mă gandesc că...
CM: Nici măcar garant, că dacă e s-o luăm pe... sunt martor mă, martor că s-a încheiat contractul.
BC: Deci dac-o spargem o spargem. S-o spargem mâine.
CM: Păi cum s-o spargem mâine?
BC: S-o dăm noi în presă. Necentrată pe tine.
CM: Mda, băi şi m-am întâlnit acum vreo două luni cu el. Ăla: „ce faci?". „Bine, ăla nu mi-a dat banii". „Şi eu ce vrei să-ţi fac?". S-au auzit, s-au pula mea..
BC: Deci asta-i ticăloşie groasă, mânca-ţi-aş, să-i lase înscrisurile lui NAŞU'.
CM: Eu cred că nu i le-a dat lui. Cred că le-a dat prin cineva, printr-un intermediar.
BC: De unde ştii tu. Cred că NAŞU' când a dat în tine, s-a dus! Că aşa se întâmplă. Dai într-unul, vine lumea singură. Nu că n-avea de unde să-l ştie pe ăsta.
CM: Păi n-avea. E un avocat de doi lei. Corect! Şi lumea atunci: uite, dom'le, că mai ştiu şi eu. Ştiu cum e, se rostogoleşte treaba.
BC: Fiindcă să-ţi spun o chestie. Dacă treaba cu gagica în planul opiniei publice n-a avut absolut nicio relevanţă, ai şi remarcat. Băi ce ticăloşi. De asta-ţi spun. Eu le gestionez în planul imaginii. Chestiunea cu banu'. Lumea-i mult mai atentă la bani.
CM: Ştiu decât la gagici şi la...
BC: Deci asta cu gagica îţi garantez că nu ţi-a scăzut cu nimic, ba dimpotrivă. Dar asta cu banii, ce caută preşedintele ANI, cu traficanţii de terenuri, în mafia imobiliară.
CM: Bine, îţi dai seama că poate ăştia nu-s nici mafioţi, nu-s nimic. Ăla care a dat banii e avocat şi celălalt e om obişnuit. Nu sunt. Dar poate s-o bage, s-o umfle, ştii?
BC: Adică ce, tu îi bănuieşti pe ăştia de bună-credinţă. Dacă era bună-credinţă nu puneau mâna pe documentele astea. Despre ce vorbim.

BC: Aia, că ai pe cineva. Chiar dacă nu te acuză pe tine direct, te acuză că nu poţi stăpâni instituţia. Eu ţi-o analizez exact aşa cum e şi chiar vreau să găsesc o soluţie să te scot din căcatul ăsta. Pe de altă parte, dacă o dă el cum vrea el, e o chestie ultra-nasoală, din cauza asta mă gândesc să o spargem noi. Fiindcă ăştia care e, p*** mea, deci PSD, o să iasă să spună că cerem schimbarea preşedintelui ANI care e amestecat în mafia imobiliară.

CM: Spune-i că vreau să mă gândesc până luni. Vreau să-mi analizez şi eu...
BC: Nu trebuie să-i spun nimic deocamdată.
CM: ... şansele, să pun în balanţă.
BC: Deci, dacă mă sună...
CM: Eu sunt un tip calculat. Îmi place să analizez.
BC: Pulică ăsta! Ticălosul care a dat, nu poţi să-l contactezi?
CM: Ba da, o să vorbesc cu el. Îţi dai seama că o să mă duc peste el!
BC: Dar ai o singură problemă. Tot ce-i spui îi spune lui Roşca.
CM: Cu cine, cu ăla care a dat banii.
BC: Da. Ăla te-a dat în gât.
CM: Păi da, ăla m-a dat în gât.
BC: Deci tot ce-i spui îi spune.
CM: Da. Şi cred că nu o să-i convină lu' ăsta, după aia, că el ştie.
BC: Deci, opinia mea e că ăla e un ticălos sinistru cu care nu mai ai...
CM: Nici nu ar fi bine să-l contactez.
BC: Mai ales că orice-i spui o să spună „dom'le, a încercat să mă ameninţe".
CM: Şi dăm în altele.
BC: Dăm în alte chestii, da.
CM: Pe de altă parte, să vorbesc cu ăla care a luat banii.
BC: Nu, tu nu mai ai ce să faci în cazul ăsta.
Vorbeşte la telefon.
BC: Opinia mea e că în niciun caz să-i contactezi pe cei doi. Deci singura ta chestie este că erai în domeniul privat şi în cazul unui proces vei depune ca martor.
CM: Exact.
BC: Pentru că în acest moment orice vorbire cu aceştia...
CM: Nu poate decât să înrăutăţească situaţia.
BC: Deci dacă ăla care a dat banul... Bătrâne, e asemenea calitate umană încât a dat aceste hârtii cu tine lui Roşca. Despre ce vorbim?
CM: Îţi dai seama că...
BC: Despre ce p*** mea vorbim? Îţi dai seama cu ce te confrunţi acolo? Deci absolut e ceva înspăimîntător. Şi asta-i la tine, bătrâne: atacul.
CM: Pai da. Îţi dai seama că îl doare în pulă pe ăla de la care a luat bani. Că ăla e un nimeni. Bun, şi care să fie interesul lui ăla? O fi luat ceva bani?
BC: N-ai văzut ce i-o fi spus lui ăsta. Şi alte chestii, şi nu ştiu ce. S-o fi dus la Roşca că tu ai luat jumate din bani.
CM: Şi i-am dat şi scris.
BC: Aia cu scrisul a încercat el marea

cu degetul să te sperie un pic, dar...
CM: Păi unde să le scriu. N-ai auzit: „te-oi fi îmbătat". Stau prost cu băutura.
BC: A, mai poa' să fie altceva. Mai poate fi o făcătură.
CM: E, asta ar fi nasol dacă e, dar...
BC: Dragul meu, se descoperă. Se descoperă că e o făcătură şi pe cine mai interesează.
CM: Corect. Că vorba aia, scrie la calculator

textul şi semnătura mea, mare şmecherie, se scanează.
BC: Deci despre ce vorbim? Adică poate fi un set-up (înscenare, n.r.) complet. Iar în partea asta, p*** mea. Asta-ţi spun, că faptul că există semnătura ta pe aia de martor şi de nu ştiu ce este suficient de..., şi-i autentică. Este suficient pentru a cauţiona şi o eventuală declaraţie a ta, falsă.
Chirieac: „Are dreptate şi Băsescu cu ticăloşia din presă"
CM: Prin care să fie grozăvii.
BC: Da, falsă!
CM: Păi ăsta-i adevărul. Ce vroiai să zic, că nu-i a mea?
BC: Bă, ce ticălos, să-mi bag p*** în mă-sa, ce ticălos. Îţi spun că are dreptate şi Băsescu cu ticăloşia din presă. (Era o referire a lui Băsescu chiar la el, într-o emisiune de la TVR - n. red.)

BC: Ştii cine îl poate bloca pe Roşca?
CM: Mm?
BC: Dar scapi de dracu, dai de fra-su: Vîntu!
CM: Şi Vîntu o să vrea acelaşi lucru.
BC: Vezi? P*** mea! Ei nici de şantaj nu poţi să-i acuzi. Nu ţi-au cerut nimic. Ţi-au cerut să-ţi faci datoria.
CM: (Râde) Păi da, dar mi-a cerut să-i dau lui cum ar veni.
BC: Ca ziarist, să-i dai lui ca să publice, că neavând raportul ăsta ţi-a cerut să-i dai informaţii ca să le publice. Acum, ca să le publice sau să-i şantajeze pe Videanu, Berceanu...
CM: Asta nu mai ştiu.
BC: Dar oficial (oficial însemnând la EL CAPITANO - n. red.) ţi-a cerut ca să dai acte să le publice. Pentru „interesul public", pentru „a salva ţara".